La început de an Guvernul, în speţă Ministerul agriculturii este dator să realizeze și apoi să aplice o strategie economică care să cuprindă obiectivele și planificarea unor acțiuni care să stimuleze dezvoltarea profitabilă a creșterii oilor autohtone.

Această strategie ar trebuie să contribuie la rezolvarea unor probleme ale oierilor care se referă la:

1. DEFICITUL FORŢEI DE MUNCĂ

Deficitul de forță de muncă, mai precis de ciobani profesioniști, a avut impactul negativ cel mai dur asupra oierilor români. Meseria de cioban se potrivește numai pentru oameni pasionați de oi, viguroși, căliți, pricepuți și curajoși atunci când turma este atacată de animale sălbatice carnivore.

Tot mai mulţi tineri, chiar şi din zonele tradiționale de creștere a oilor, aleg să muncească în alte domenii, mai confortabile și mai bine plătite.

În această situație un număr important de oieri, de regulă cu efective mari, au fost nevoiți să apeleze la agenții care aduc forta de muncă din Asia și în special din Bangladesh.

Pentru reducerea deficitului de forță de muncă trebuie să crească productivitatea muncii și MADR îi poate ajuta și stimula pe oieri prin politici de subvenționare cu cel puțin 50% din prețul pentru achiziționarea de instalații de muls oile, apoi din cheltuielile pentru parcelarea și îngrădirea pășunilor cu garduri electice sau plase speciale din sârmă.

Menționez că în cadrul expoziției Agraria de la Jucu, județul Cluj, au fost prezentate și instalații de muls oile cu motor alimentat cu combustibil lichid care se pot folosi eficient în zonele montane unde rețeaua electrică lipsește.

O altă variantă ar fi acordarea unei subvenții duble pe suprafețe de pășuni parcelate și îngrădite.

Câțiva oieri care au aplicat, din fonduri proprii, una sau cele două variante au reuşit să gestioneze mai bine ovinele din fermele proprii și să fie mai profitabili.

2. DEPOPULAREA ZONELOR MONTANE

La o consfătuire organizată toamna trecută de Mariana Rusu, director la Institutul de Montanologie din Cristian, jud. Sibiu, toți participanții au susținut că în zona montană costurile de întreținere a oilor sunt duble comparativ cu zona de șes, producția de furaje fibroase fiind la jumătate iar sezonul rece mai lung cu 2-3 luni și, ca urmare, și perioada de stabulație este mai lungă. La toate acestea se adaugă și riscurile de atacuri ale animalelor sălbatice carnivore.

În zona montană a României, se obțin produse BIO de la ovine, foarte apreciate în Uniunea Europeană. Procesarea laptelui în produse BIO necesită la început investiții importante. Oierii sunt dezamăgiți că sunt marginalizați încă o dată și nu pot accesa fonduri financiare prin submăsură 9.1. „Înființarea grupurilor de produători în sectoare agricole” care prevede accesarea de până la 500 mii Euro cu proiecte eligibile doar pentru procesarea laptelui de vacă, bivoliță și carne de porc!

O variantă corectă și foarte utilă ar fi ca această submăsură 9.1., să fie cât mai repede rectificată de AFIR pentru a cuprinde ca sector prioritar și laptele de oaie, capră, carne. Această rectificare susținută de MADR ar stimula constituirea grupurilor de producători în zona montană care să valorifice foarte eficient lapte și carne de la oi și capre și ar limita exodul populației din această zonă.

3. SCHEMA DE AJUTOR DE STAT

Schema de ajutor de stat în sectorul creșterii ovinelor având ca obiectiv acoperirea costurilor aferente întocmirii și menținerii Registrelor Genealogice la ovine, prevăzute prin HG nr.1179/2014 cu modificările și completările ulterioare, NU MAI ASIGURĂ desfășurarea normală a activităților la aceste registre și a asociațiilor de creștere ovinelor – caprinelor acreditate pentru COP (Controlul oficial al producțiilor), din cauza creșterii prețurilor la materialele necesare și a salariului minim la nivel național.

În anul 2014, prin HG 1179 s-a aprobat o schemă de ajutor de stat prin care erau prevăzute, pentru ovine: 15 lei/cap pentru controlul performanțelor la producția de lapte, 5 lei în cazul producției de carne și 3 lei pentru producţia de lână la rasele cu lână fină.

La nivelul MADR s-a hotărât ca valoarea acestor ajutoare de stat să rămână valabile până la 30 iunie 2023 cu decontare (7,5 lei/l/cap, 2,5 lei carne/cap, 1,5 lei/lână/cap pe o perioadă de 6 luni (1 ianuarie – 30 iunie) la jumătate faţă de tarifele din HG 1179! Astfel, cererile de solicitare a ajutoarelor de stat se completează numai pentru perioada 1.01 – 30.06.2023 (HG 1423/29.11.2022).

După numeroase negocieri între reprezentanții MADR și cei ai Registrelor și ai Asociațiilor crescătorilor de ovine acreditate s-au propus următoarele tarife anuale: 25 lei/cap ovine, caprine pentru Registrul genealogic iar pentru COP 30 lei/cap pentru lapte, 30 lei pe cap pentru carne, 25 lei pe cap pentru lână și 36 lei pe cap pentru pielicele.

Dacă aceste tarife sunt aprobate de Comisia Europeană vor fi adoptate în legislația națională și aplicate după 1 iulie în acest an, cu speranța că vor avea efecte benefice pentru ameliorarea ovinelor și pentru bunăstarea oierilor!

Sectorul românesc al ovinelor ar putea contribui pozitiv, cu peste un miliard de Euro la balanța de export-import!

PROPUNERE DE SPRIJIN PENTRU ZONA MONTANĂ

O variantă eficientă, susținută de majoritatea oierilor, se referă la acordarea unui ajutor național tranzitoriu (ANT) din fondurile MADR mai mare cu 75-100% pentru ovinele întreținute, pe parcursul anului, exclusiv în zonele de deal și montane. Dublarea subvenției ANT nu îmbogățește oierii, având în vedere că aceștia dețin în zona montană efective mici (50-300 de ovine) iar valoarea acestui ajutor este, de regulă, foarte mică!

un articol de

IOAN PĂDEANU

ACO Dacia