1. Certificatul de urbanism
O primă decizie vizează contractele de concesiune, chirie și arendă încheiate, în condițiile legii, de titularii de autorizații de construcție – pentru realizarea și reabilitarea infrastructurii de îmbunătățiri funciare – cu proprietarii de perimetre de exploatare.
Legea prevede că respectivele contracte constituie titluri pentru emiterea autorizației de construire, dacă ele cuprind explicit acordul proprietarilor pentru executarea lucrărilor de construcții pe aceste terenuri.
Legea mai prevede că în cazul în care contractele respective nu cuprind explicit acordul proprietarilor terenurilor și/sau aceștia nu pot fi identificați, titularii autorizațiilor vor publica o notificare privind intenția de a executa lucrările, la sediul primăriei comunei, orașului sau municipiului pe raza căreia/căruia se află terenurile pe care urmează să fie executate lucrările. În acest caz, notificarea constituie titlul pentru emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Noutatea este că legiuitorul a fixat un termen exact după care notificarea devine titlu pentru emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire: 10 zile!
2. Dreptul de servitute
Agenția (ANIF), organizațiile (OUAI) și federațiile beneficiază, în condițiile legii, de un drept de servitute de trecere subterană, de suprafață sau aeriană și asupra terenurilor situate adiacent amenajărilor, proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice situate în cadrul platourilor deservite de amenajările de îmbunătățiri funciare.
Dreptul acesta are ca obiect utilitatea publică a bunurilor din fondul dominant și se realizează cu titlu obligatoriu pe toată existența acestuia, se exercită fără înscriere în cartea funciară și cuprinde dreptul de folosință, întreținerea, reparațiile și paza integrității respectivelor bunuri, precum și a înlăturării urmărilor unor dezastre și aplicării de măsuri de protecție a mediului înconjurător, conform prevederilor legale în vigoare.
3. Gratuități extinse prin lege
Gratuitatea acordată de stat pentru apa folosită la irigaţii se aplică de acum încolo și la punctele de livrare în amenajările de desecare folosite pentru irigații.
Totodată, statul va suporta 50% din cheltuielile cu energia electrică și pentru deținătorii de sisteme de irigații locale, independente de infrastructura de îmbunătățiri funciare aparținând domeniului public sau privat al statului sau de sisteme amplasate în afara unui teritoriu distinct hidraulic pentru care se asigură apă pentru irigații prin unul sau mai multe puncte de livrare a apei prin intermediul infrastructurii de îmbunătățiri funciare aparținând domeniului public sau privat al statului.
CE BENEFICII AU DEŢINĂTORII?
Deținătorii de sisteme de irigaţii care nu fac parte din infrastructura de îmbunătățiri funciare au următoarele drepturi:
a) beneficiază de finanțare publică nerambursabilă pentru proiecte de dezvoltare rurală de investiții pentru înființarea/reabilitarea/modernizarea și/sau exploatarea sistemelor de irigații locale;
b) pot prelua, din surse autorizate, necesarul de apă pentru irigarea culturilor agricole și silvice;
c) beneficiază de prevederile art. 33 și 34, care prevăd derularea de investiții.
OBLIGAŢIILE SUNT PE MĂSURĂ!
Deținătorii de sisteme de irigații locale au însă și obligații:
a) să transmită către Agenție informații privind tipul sistemului de irigații local înființat;
b) să transmită anual suprafața agricolă/silvică deservită de sistemul de irigații local;
c) să dețină autorizație pentru sursa de apă necesară pentru desfășurarea activității de irigații;
d) să doteze sistemul de irigații local cu mijloace de măsurare a consumului de apă și energie electrică pentru irigații;
e) să transmită Agenției situația aplicării udărilor.
CINE AUTORIZEAZĂ IRIGAŢIILE?
În înțelesul noii legi, sistemele de irigații locale pot fi înființate în cadrul exploatațiilor agricole și pot cuprinde, după caz, elementele componente definite în cadrul sistemului național de irigații.
Sistemele de irigații locale se autorizează de către Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.
IRIGAŢIILE LOCALE NU SUNT DEFINITE ÎN NOUA LEGE!
Potrivit legii 138/2004, republicată în 2009, sistemul de irigații este ”o rețea hidraulic distinctă de structuri, pompe, canale, conducte care pot fi folosite pentru a preleva și/sau a transporta apa, a distribui și a aplica apa pentru irigații pe o suprafață de teren definită și care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile de acces și infrastructura aferente”.
În noua lege nu există o definire explicită a sistemului de irigații local. Rămâne de văzut cum va fi pus în practică noul act normativ, după promulgare și emiterea normelor de aplicare.
Fiecare fermier încearcă, prin tehnologiile aplicate, să păstreze umiditatea în sol, dar în cazul unei secete pedologice severe, aşa cum a fost şi anul trecut, irigaţiile sunt singura soluţie!
un articol de
STELIAN RĂDESCU
