Absolvent al Facultăţii de Agronomie din Cluj-Napoca, promoţia 1985, Nicolae Nemeş a ajuns la Vinţul de Jos în primăvara anului 1989, după patru ani petrecuţi la CAP Crevedia, unde fusese repartizat împreună cu soţia sa Mirela, care i-a fost colegă de facultate.

Ca peste tot, tranziţia spre economia de piaţă liberă nu a fost un drum uşor. Înfiinţarea asociaţiei a fost practic soluţia cea mai la îndemână pentru a continua activitatea, iar astăzi „Vinţana” numără 420 de membri şi exploatează o suprafaţă totală de 720 de hectare. „Chiar dacă începuturile au fost grele, niciodată nu am întâlnit un an ca acesta. În special la floare şi la porumb am înregistrat pierderi majore. Producţiile obţinute au fost sub jumătate comparativ cu cele înregistrate în anul agricol precedent. La porumb am recoltat o medie de 4.026 kg la hectar, după ce în 2016 am obţinut 12 tone la stas, iar la floare am recoltat 2 tone, faţă de cele 3,7 tone de acum un an. Grâul a suferit şi el, dar nu atât de mult, astfel încât am obţinut 5.800 kg la hectar în medie, faţă de 6.900 kg recoltate în 2016. De asemenea, la rapiţă am recoltat o medie de 2,8 tone la hectar, dar anul trecut am obţinut 3,7 tone”, ne-a mărturisit inginerul agronom.

Efectele poluării
Seceta şi arşiţa au constituit principala cauză a declinului producţiilor. În lunile iunie, iulie şi august în zona Vinţului de Jos s-au înregistrat doar 150 de litri de precipitaţii. Problema este că toate aceste ploi cad pe suprafeţe restrânse. „Se simt schimbările climatice. Specialiştii spun că se manifestă efectul de foehn. Dar eu cred că cel mai tare se simte influenţa marilor poluatori: Kronospan şi Holzindustrie, două companii din apropiere de Sebeş, care folosesc peste 400 de tone de diluant pe an. Unde credeţi că se duc aceste substanţe? Sunt aici din 1990 şi până nu au fost deschise aceste fabrici, nu se întâmpla să avem ploi acide. Au făcut mult rău culturilor agricole. Ploile acide creează fitotoxicitate asupra solului şi a plantelor, dar provoacă şi creşterea acidităţii solului. Până în 2007 nu m-am confruntat cu astfel de probleme”, ne spunea fermierul.
O soluţie pentru combaterea efectelor secetei ar fi irigarea. A făcut deja demersuri pentru înfiinţarea unei asociaţii de udători, împreună cu alte patru firme, pentru reabilitarea vechilor staţii de pe Mureş. „Cam 150 de hectare aş putea iriga, dacă reuşim să punem în practică acest proiect. S-ar putea să fie o utopie, e cam greu de realizat. Costurile sunt foarte mari, cam 2,3 milioane de euro”, susţine administratorul societăţii din judeţul Alba. Speranţele sale sunt legate de reuşita accesării unui proiect european.

Sfecla de zahăr a îndulcit amarul
Pe lângă toate dezamăgirile trăite anul acesta, Nicolae Nemeş a avut totuşi şi ceva satisfacţii. Iar una dintre ele a fost recolta obţinută la sfecla de zahăr. „Ne-am încheiat cu o medie de 55 de tone la hectar. Practic, aceasta a fost cea mai profitabilă cultură în 2017. Deşi cheltuielile sunt mult mai mari în acest caz. Pe un hectar investim între 6 şi 7 mii de lei. Necesită multe erbicidări şi astea sunt foarte scumpe. Toată producţia o avem contractată şi o livrăm companiei Tereos, fosta Fabrică de Zahăr Luduş. Am avut 42 de hectare şi intenţionăm să ne extindem până la 55 de hectare în acest sezon, în funcţie de cum vor fi condiţiile din iarnă”, ne-a explicat agronomul.
Speră să obţină undeva la 30 de euro pe tonă, poate chiar mai bine, datorită bonificaţiilor acordate, pentru întreţinere şi conţinutul de zahăr. „Noi am avut o medie de 20% zahăr. Dacă aveam parte de condiţii meteo optime, făceam şi 70-80 de tone la hectar. Subvenţia ajunge la 800 de euro anul acesta, dar vreo 40 de tone reprezintă echivalentul cheltuielilor pe hectar”, afirmă fermierul.

Grâul şi porumbul aşteaptă un preţ mai bun
Deocamdată nu a valorificat decât rapiţa şi floarea-soarelui. Rapiţa a dat-o cu 1,22-1,3 lei kilogramul, iar la floare preţul maxim obţinut a fost de 1,25 lei/kg. În schimb, grâu şi porumb nu a vândut nici un bob. „Am stocat totul, şi din cauza preţurilor, dar şi pentru că nu am avut producţii prea mari şi am putut depozita. Avem pe stoc 800 tone de grâu şi 500 tone de porumb”, spune Nicolae Nemeş.
În toamna aceasta a înfiinţat culturi agricole pe 405 hectare, dintre care 240 cu grâu, 140 cu rapiţă şi 25 cu orz. Pe 60 la sută din suprafaţă a semănat direct în mirişte, pentru păstrarea umidităţii din sol. Dar asta după ce în urmă cu un an a arat sau a scarificat. „După recoltat venim automat cu un disc, ca să nu pierdem apa cât de cât. Iar înainte de semănăturile de primăvară facem o lucrare uşoară cu combinatorul”, a precizat cel care, în 2014, era desemnat fermierul anului în Alba de către MADR. Anul agricol 2017-2018 se anunţă promiţător. Rapiţa a răsărit şi arată foarte bine, grâul era şi el semănat complet până pe 20 octombrie.

Probleme cu „stăpânii altitudinilor”
Un motiv serios de îngrijorare îl contituie prezenţa turmelor de oi în apropierea terenurilor sale. Din cauza nepăsării ciobanilor, mai tot timpul oile ajung să-i distrugă culturile. „Mă fac să nu dorm nopţile. Din cauza lor am pierdut în fiecare an. Îmi diminuează producţia şi cu 20 la sută. Mai mult strică decât consumă masa verde. Îmi amintesc, acum vreo şase ani, mi-a intrat în soia cu o zi înainte să recoltez. Pagubele au fost totale, iar procurorii au considerat că ciobanul în cauză nu a avut intenţia să-mi distrugă cultura, ci să ajungă cu oile la stână. Ce ar însemna ca eu să mă bag cu utilajele prin stâna lui ca să ajung la terenurile mele? Ar trebui să existe anumite restricţii. Deplasarea oilor ar trebui să se realizeze cu camioanele, nu aşa peste culturile agricole. Ciobanul de lângă mine are o mie de oi şi deţine doar patru hectare de teren. M-am săturat să tot alerg cu poliţia după ei. Am încheiat un contract cu o firmă de pază, pentru că nu mai puteam continua aşa”, exclamă revoltat fermierul.

ÎN PAS CU TEHNOLOGIA
Pe partea de tehnică mecanizată, Nicolae Nemeş a investit până acum 850.000 de euro. Are cam tot ce îi trebuie. Două tractoare John Deere, modelul 7830 de 215 CP şi modelul 6920 de 166 CP (a fost primul proprietar din judeţul Alba al unui tractor John Deere, în 2005, cu care lucrează şi astăzi), alte două tractoare New Holland – de 140 şi 215 CP şi opt tractoare româneşti, toate funcţionale, pe care le foloseşte la operaţiunile de transport şi la erbicidat. În campania de recoltat se descurcă fără probleme cu cele două combine marca Claas. La capitolul implemente se simte acoperit. Are un scarificator, discuri, pluguri, combinatoare, tăvălugi, o maşină de erbicidat Hardi, cu un rezervor de 3.000 de litri şi rampă de 24 de metri. I-ar prinde bine încă una la fel, spune fermierul, dar deocamdată se gândeşte să construiască două silozuri de câte 1.000 tone fiecare. Pe lângă asta, mai are în plan achiziţia unui uscător performant şi, poate, o maşină de împrăştiat gunoi de grajd, una de generaţie mai nouă, care să o înlocuiască pe cea de care se foloseşte în prezent.

Nicolae Nemeş: „Vindem la primăvară sau când vom avea nevoie de bani. Mi s-a oferit un preţ de 53 de bani pe kg la porumb, iar grâul era 60-62 de bani kilogramul la recoltare, în funcţie de indicii de calitate. Noi cei din centrul ţării suntem oricum defavorizaţi. Pierdem din start 10 bani pentru transport”.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-31 decembrie 2017)