Două focare de Bluetongue au fost confirmate în România în luna octombrie, potrivit datelor Organizației Internaționale pentru Sănătatea Animalelor.
Potrivit datelor WAHIS, ambele focare de Bluetongue au fost confirmate pe 27 octombrie, prin teste de laborator, în două expoatații de creștere a bovinelor și au fost raportate de România la WAHIS pe 28 octombrie.
Datele WAHIS mai arată că infecția este cu serotipul 8, nou pentru România. Până la acest moment, în țara noastră fusese confirmat doar serotipul 4 al virusului.
Primul focar de Bluetongue a fost confirmat într-o exploatație cu 15 bovine, din localitatea Goruia, iar al doilea focar, într-0 exploatație cu 35 de bovine din localitatea Buchin, ambele în județul Caraș-Severin. Cele două localități se află la o distanță de cca. 70 de kilometri una de cealaltă.
Tot din datele WAHIS reiese că au fost aplicate următoarele măsuri: controlul circulației animalelor, supravegherea în afara zonei restricționate, supravegherea în zona restricționată, trasabilitate, dezinfectare și supravegherea vectorilor.
Până la acest moment, ANSVSA nu a comunicat public existența focarelor și măsurile luate de autoritățile veterinare.
Ultimele focare de Bluetongue în România au fost închise în 2021
Potrivit datelor ANSVSA, infecția cu virusul bolii limbii albastre (bluetongue) s-a confirmat pentru prima dată în România în data de 22 august 2014, la bovine, în județul Buzău. Serotipul identificat pe teritoriul României a fost serotipul 4 al virusului Bluetongue.
În 2014 au fost confirmate 1.885 de focare și 5.985 de cazuri, iar în 2015 au fost confirmate 30 de focare și 43 de cazuri de infecție cu virusul bolii limbii albastre serotipul 4.
La data de 2 septembrie 2020, un nou caz de infecție cu virusul bluetongue serotipul 4 a fost confirmat la ovine, în județul Vâlcea.
La data de 6 ianuarie 2021 au fost confirmate 27 de focare de Bluetongue, în județul Gorj, fiind identificat tot serotipul 4.
În urma aplicării programului de monitorizare și de control, ultimul focar de infecție cu virusul Bluetongue în România a fost închis în data de 2 februarie 2021.
Ca urmare a evoluției infecției cu virusul bluetongue serotipul 4 pe teritoriul țării, în conformitate cu prevederile legislației Uniunii Europene, România se încadrează la categoria “fără statut”.
Transmitere Bluetongue și metode de control
Potrivit ANSVSA, infecția cu virusul bolii limbii albastre (bluetongue) este o boală virală necontagioasă, care se transmite prin insecte aparţinând genului Culicoides şi afectează rumegătoarele.
Infecția nu se transmite la oameni. În schimb, poate avea impact economic semnificativ, nu numai prin afectarea animalelor datorită severităţii semnelor clinice, scăderea producțiilor, mortalitate, dar și prin afectarea circulației acestora ca urmare a interdicţiei de mişcare şi a materialului germinativ din zonele în care infecţia a fost suspectată sau declarată.
Virusul bolii limbii albastre (Bluetongue) este un virus ARN aparţinând genului Orbivirus din familia Reoviridae. Este un virus ARN dublu-catenar cu simetrie icozaedrală, neanvelopat, de formă sferică. Virusul are un diametru de aproximativ 80 nm iar genomul viral cuprinde 10 segmente de material genetic ARN.
Virusul este rezistent în mediu îngheţat şi uscat, la iradiere şi la solvenţi lipidici.
Pentru ca infecţia să aibă loc şi să se răspândească, pe lângă virusul propriu-zis, este necesară prezenţa atât a vectorului, cât şi a gazdei. Vectorii principali sunt culicoizii, insecte aparţinând familiei Ceratopogonidae. Actualmente, există aproximativ treizeci de specii de vectori pentru virusul Bluetongue, confirmate sau suspicionate.
Factorii care afectează cel mai mult răspândirea virusului sunt clima, vântul şi furtunile de nisip, temperatura şi umiditatea, care au un efect semnificativ atât asupra numărului de culicoizi prezent într-o anumită zonă, cât şi asupra replicării virale.
Sunt susceptibile la virus rumegătoarele domestice și sălbatice.
În mod normal, ovinele prezintă semnele cele mai severe, în timp ce bovinele sunt de obicei afectate de forme inaparente clinic.
La ovine, formele aparente clinic sunt cele mai obișnuite. Forme clinice severe se observă, de asemenea, la capre şi la câteva specii de căprioare, în timp ce la alte rumegătoare infecţia este în general asimptomatică.
Perioada de incubaţie după infecţia naturală este de 4-14 zile. Mortalitatea variază între 1% şi 30%.
Ovinele sunt specia cea mai susceptibilă şi boala se poate manifesta în toate formele, de la aşa numita formă clasică (sau acută) care se termină cu moarte, la forme mai puţin agresive care permit vindecarea spontană a animalului.
La bovine, semnele clinice sunt similare cu cele de la ovine, cu toate că sunt în general mai diminuate, cu mortalitate foarte scăzută.
Tabloul anatomopatologic este foarte variabil şi depinde de virulenţa virusului, durata infecţiei şi evoluţia formelor patologice în ţesuturile ţintă şi/sau organe.
Leziunile sunt o consecinţă directă a afectării vaselor, putând cauza inflamaţii, congestii, cianoză, hemoragii şi ulceraţii.
Cele mai importante boli de care trebuie să fie diferenţiată infecția cu virusul bolii limbii albastre sunt: pesta rumegătoarelor micilor (PRM), ectima contagioasă, variola bovină, febra Văii Rift, infecţia cu virusul Akabane, clostridioze, miaze, intoxicaţiile cu plante, parainfluenţa şi pneumonia la ovine, EHDV, febra aftoasă, IBR, stomatita veziculară, BVD/MD, infecţia cu herpesvirusul bovin II şi febra catarală malignă.
Diagnosticul diferențial se efecturează în urma examenului de laborator.
Controlul bolii se realizează prin restricţionarea mişcărilor de animale şi a schimburilor (comerciale) de material seminal şi embrioni din zonele infectate în zonele libere de virus.
Vaccinarea speciilor susceptible nu numai că protejează animalele de infecţie, ci şi reduce sau previne viremia, diminuându-se astfel circulaţia virală.
Folosirea repelenţilor, adăpostirea animalelor în medii protejate de plase contra culicoizilor, eliminarea apei stătute şi folosirea produselor chimice (ivermectina şi organofosforice) sunt măsuri care reduc capacitatea vectorului şi densitatea culicoizilor în mediu.
CITEȘTE ȘI: Ministrul Agriculturii: Ne mai trebuie 3 milioane de porci și 100.000 de vaci de carne! Am exportat 200.000 de pui anul trecut!
