Puțini dintre crescători știu că, de fapt, gestația a doua, după prima fătare este la fel de greu, sau poate și mai greu, de indus. Această dificultate este cauzată în primul rând de faptul că organismul femelei se transformă radical după… primul cuib de purcei.
„MAŞINI DE PRODUS PURCEI”?!
Se mai știe că scroafele aparţinând genotipurilor moderne au fost transformate în adevărate „mașini de produs de purcei” datorită ritmului intens de selecție. Dar, cum în ameliorarea genetică pe de o parte câştigi, iar pe de alta pierzi, această transformare a condus și la efecte nedorite asupra longevităţii reproductive a scroafelor şi la necesitatea unei îngrijiri mult mai atente a acestora.
PROBLEME LA PRIMA LACTAŢIE
În aceste condiţii, scrofiţele ajung la prima lactaţie nepregătite pentru o etapă extrem de epuizantă a vieţii lor, în care:
• producţia de lapte necesită utilizarea unei cantități masive de nutrienţi;
• dezvoltarea corporală a animalului este încă nefinalizată, procesul solicitând, implicit, un aport nutritiv semnificativ;
• apetitul scrofiţelor este limitat de conjunctura nouă în care se află ca mamă neexperimentată;
• uneori scrofiţele sunt utilizate de fermier ca mame doici, atât pentru a le stimula dezvoltarea glandei mamare, cât şi pentru a le menține funcţionalitatea.
Vezi AICI DE CE SCADE NUMĂRUL DE PURCEI obţinuţi la a doua fătare!
10 SOLUŢII CU ROL PREVENTIV
Ca atare, obiectivul principal al crescătorului – în cazul acestei categorii de femele – ar trebui să fie limitarea, prin orice mijloace, a „stoarcerii” animalului de resursele corporale pe care le-a acumulat în timpul primei gestaţii.
Câteva dintre soluțiile de prevenire a acestor probleme ar fi:
1. Evitarea îngrăşării excesive a femelei pe parcursul gestaţiei, pentru că scrofiţele grase la fătare au un apetit scăzut în lactaţie, graţie rezervelor acumulate. Mai mult, există dovezi clare că la scrofiţele prea grase glanda mamară nu se dezvoltă suficient, din cauza depunerilor de grăsime în detrimentul țesutului lactogen.
2. După încheierea fătărilor se impune menținerea temperaturii adăpostului la 18-20oC şi limitarea la minim a curenţilor de aer pentru a asigura confortul tinerei mame.
3. Creşterea treptată şi zilnică a cantităţii de furaj, ajungându-se după prima săptămână la o furajare la discreție.
4. Utilizarea de preferință a unei diete de lactaţie cu un nivel energetic crescut.
5. Stimularea consumului de apă: dacă animalul nu bea suficientă apă, nu va consuma nici furaj. În cazul în care consumul de apă scade sub 6 litri pe zi, rata mortalităţii purceilor în primele 2 săptămâni de viață poate creşte de 5 ori!
6. Încurajrea creşterii consumului zilnic de furaj prin: administrarea frecventă (de 3 ori pe zi, la 5-6 ore interval); împărţirea fiecarui tain în două reprize la un interval de 30 minute şi suplimentarea raţiei acelor animale care consumă ce au primit; adăugarea de apă peste furaj pentru creşterea consumului, știut fiind faptul că porcul preferă hrana umedă sau chiar lichidă.
7. Fiecărei scrofiţe îi vor fi alocați doar numărul de purcei complementar numărului de sfârcuri funcţionale, pentru stimularea prin supt a dezvoltării glandei mamare şi creşterea cantităţii de lapte produs.
8. Evitarea prelungirii duratei primei lactaţii și utilizarea scrofițelor aflate la prima fătare ca doici, pentru a nu determina epuizarea şi slăbirea excesivă a femelei.
9. În măsura disponibilităţii spaţiului, la înţărcare, se va evita amestecarea în acelaşi grup a tinerelor scroafe cu cele mai în vârstă. Nu vor face faţă competiţiei la furajare şi vor slăbi în continuare.
10. Amânarea inseminării sau a montei până la ciclul estral următor după primul cuib înțărcat.
ATENŢIE LA COMPORTAMENT!
Femelele din specia suine au un comportament social foarte complex. În boxele comune se duc lupte intense pentru stabilirea ierarhiilor și, ca atare, numărul, vârsta și dimensiunea corporală reprezintă atribute importante de luat în considerare pentru a se evita accidentările, adesea grave. Îngrijitorii aflați zilnic în contact cu animalele trebuie instruiți permanent pentru a înțelege necesitatea respectării confortului animalelor, ca premisă a sănătății și a productivității acestora.
Adesea, din dorinţa de a câştiga timp, crescătorul se grăbeşte cu însămânțarea sau monta scrofiţelor, acestea nefiind încă mature nici fizic (masă corporală, osatură) şi nici funcțional (vârstă, aparat genital şi sistem hormonal)!
Una dintre cele mai frecvente teme de discuţie la întâlnirile fermierilor se învârte constant în jurul unei singure întrebări: Câţi purcei ai produs pe scroafă în acest an? Click AICI şi află răspunsul specialistului Ferma!
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca