1. Lucrările solului efectuate cu diferite utiliaje, şi anume:

• Arătura distruge toate tipurile de buruieni în vegetaţie dar şi organele vegetative de înmulţire care sunt tăiate şi aduse la suprafaţa solului unde, în timpul verii se usucă, iar în timpul iernii degeră.

• Lucrarea cu grapa cu colţi sau cu sapa rotativă se efectuează primăvara, când încep să apară buruieni, înainte de semănat. Buruienile abia răsărite sau în curs de răsărire sunt uşor dislocate de sol şi se usucă. Această lucrare se poate efectua şi după semănat, dar şi după răsărirea culturilor prăşitoare.

• Lucrarea cu combinatorul pentru pregătirea patului germinativ se efectuează în ziua sau cel târziu în preziua semănatului pentru a distruge buruienile astfel încât plantele de cultură să răsară şi să crească înaintea buruienilor pe care să le înăbuşe.

• Prăşitul mecanic realizează distrugerea buruienilor pe intervalul dintre rânduri.

• Praşila manuală în mica proprietate se practică pe zona de protecţie, de-a lungul întregului rând de plante prăşitoare iar în fermele mai mari numai în vetrele cu buruieni problemă care nu au fost combătute prin celelalte metode.

2. Rotaţia culturilor asigură reducerea gradului de îmburuienare prin faptul că fiecare cultură este însoţită, de regulă, de anumite specii de buruieni, specifice culturii respective. Practicând monocultura, buruienile specifice se înmulţesc foarte mult iar prin rotaţia culturilor buruienile nu mai găsesc aceleaşi condiţii de dezvoltare şi dispar.

3. Fertilizarea echilibrată asigură creşterea viguroasă a plantelor care stânjenesc creşterea buruienilor.

4. Folosirea amendamentelor corectează pH-ul solului şi buruienile care cresc la pH-ul acid (măcrişul, coada calului etc.) sau la pH-ul alcalin (peliniţa, iarba sărată) nu mai găsesc condiţii favorabile pentru creştere.

5. Semănatul raţional, în epoca optimă, cu densitatea necesară asigură plante viguroase care pun stapânire pe teren şi înăbuşă creşterea buruienilor.

6. Plivitul manual al buruienilor se practică pe suprafeţe mici, în vetrele cu buruieni care nu au fost combătute prin alte metode.

7. Cositul buruienilor existente pe marginea drumurilor, a căilor ferate, diguri, canale etc. trebuie efectuate înainte ca acestea să producă sămânţă şi să se împrăştie pe câmp.

8. Mulcirea solului cu diferite materiale organice sau cu peliculă din material plastic neagră care înăbuşă apariţia buruienilor.

9. Folosirea culturilor verzi (de acoperire) în sezonul când terenul nu este ocupat de culturile principale, împiedică îmburuienarea terenului, astfel:

• secara, prin substanţele alelopatice, afectează buruienile de primăvară;

• hrişca, prin fenolii liberi împiedică apariţia costreiului şi a ştirului;

•muştarul alb conţine glucozinolaţi care împiedică creşterea unor buruieni.

10. Culturile dese (ex. rapiţa) semănate la distanţe mai mari între rânduri se pot prăşi pentru reducerea îmburuienării.

Prin metodele agriculturii de precizie se reduc erbicidele cu 90%, se reduc cheltuielile şi poluarea iar plantele din cultură nu sunt stresate.

2 LUCRĂRI PRIN PROVOCAŢIE

Metoda provocaţiei constă în efectuarea de lucrări superfeciale (dezmiriştit) prin care se asigură condiţii pentru germinarea seminţelor de buruieni. După ce terenul înverzeşte se execută arătura care îngroapă aceste buruieni şi aduce la suprafaţă straturi noi de sol, cu alte seminţe de buruieni care şi ele vor germina. Însă, după ce cresc puţin, buruienile sunt îngropate sub brazdă. Lucrarea se repetă de 2-3 ori la diferite adâncimi, contribuind la reducerea rezervei de seminţe de buruieni din sol.

EPUIZARE PÂNĂ LA USCARE!

Metoda epuizării se aplică la buruienile perene (pir, pălămidă, volbură etc.). Prin arătură se scot la suprafaţă organele vegetative de înmulţire şi, prin două treceri cu grapa cu discuri în lung şi în lat, aceste organe sunt mărunţite. Din fragmentele respective pornesc lăstari care consumă din rezerva existentă şi, când terenul începe să se înverzească, fără a lăsa ca lăstarii respectivi să facă fotosinteză, se execută arătura, se îngroapă sub brazdă şi astfel se usucă.

Prezenţa buruienilor, în regim controlat, poate constitui chiar un stimulent pentru plantele de cultură în condiţiile când rămân de dimensiuni mici şi nu umbresc, nu sunt gazde pentru boli şi dăunători şi nu stânjenesc lucrările.

Odată cu rotaţia culturilor se asigură şi rotaţia lucrărilor solului, a îngrăşămintelor şi a erbicidelor. În prezent avem asolamente elastice, corespunzătoare economiei de piaţă şi schimbărilor climatice.

un articol de

VASILE POPESCU