Când îl priveşti pe “tânărul de 87 ani” Liviu Necşulescu, te gândeşti altfel la vin. Ca la elixirul tinereţii din poveştile nemuritoare ale neamului nostru.
La Jidvei nu e vorba doar despre vin, ci despre viaţa de după vin
Învârtesc un pahar cu vin născut pe dealurile terasate ale Jidveiului care par un uriaş Colosseum. Nu ca să-l ameţesc, ci să-l fac să spună tot. Inspir aromele în timp ce-mi trec prin mintea trează imagini fugitive cu tot ce am văzut în cele câteva ore de vizită în podgorii. Apoi mă simt împins să mă întorc în vie, printre butucii aşteptând explozia sevei. Chemarea vine din vinul care repovesteşte munca celor peste şase sute de angajaţi, dar şi bucuria mustului curgând liber precum un gând, născut într-o familie nobilă.
Tocmai aici, pe dealurile Târnavelor, unde soarele se prinde în horă cu viile de la răsărit până la apus, grupul Jidvei a tehnologizat producţia de vin la clasa cea mai înaltă. Asta pentru că, aşa cum spune directorul de vinificaţie Ioan Buia, vinul poartă amprenta podgoriei, a soiului şi a tehnologiei. Dar şi a geniului său creator.
Dar curăţenia şi tehnologia sunt garanţia unui vin care va creşte frumos sub grija familiei Necşulescu, două condiţii pe care le-au asigurat prin intermediul a trei proiecte europene de investiţii în cramele unde îşi vinifică vinul. Asta după ce au replantat, prin programul de reconversie, peste 1.800 hectare din cele 2.460 ha deţinute. Crama din Jidvei a beneficiat de un proiect în valoare de patru milioane de euro. Un altul, de două milioane de euro, a susţinut construirea Cramei din Blaj iar un proiect în valoare de patru milioane de euro a fost destinat Cramei de la Tăuni. Aici au inaugurat, în anul 2014, cea mai mare cramă gravitaţională din sud-estul Europei. Pentru distilatele din vin folosesc Crama de la Bălcaciu. Tot în această localitate, familia Necşulescu deţine şi o fermă de vaci cu lapte cu vreo 400 de capete. Un lapte cu aromă de Traminer şi dulceaţă de Muscat Ottonel.
O adevărată industrie a vinului: 22 milioane de litri
„Doamne, la toamnă ce mă fac?!” Aşa a exclamat Ioan Buia când a văzut prima oară vechea cramă a Jidveiului, care era impresionantă şi atunci când lucrau 24 oameni pe un singur schimb, la recepţia strugurilor. Îşi aduce aminte că scoteau tescovina cu coşurile. Acum, în acelaşi loc, lângă cisternele din fibră de sticlă, se înalţă 56 de cisterne din inox cu pereţi dubli şi cu temperatură controlată, cu o capacitate de 2,5 milioane de litri. Iar afară alte trei milioane de litri de vin sunt depozitaţi în aceleaşi condiţii de fermentaţie controlată. În prezent, la Jidvei tot procesul este controlat de un inginer tehnolog, un mecanic şi un om care asigură curăţenia. În plus, pentru a mări capacitatea complexului, mai au în lucru şi o cramă. O parte din cisterne erau deja aduse. Chiar şi aşa, e impresionant să ştii că 22 milioane de litri de vin premium se îmbuteliază aici pe o linie care are o capacitate de 120.000 sticle/zi.
Am văzut şi cele trei instalaţii de osmoză inversă prin care se poate scoate apa din must pentru a se regla volumul de zahăr. Asta pentru a nu se face adaos de zahăr. Deci s-a cam dus vremea vinului de 1001, zahăr cu pumnul şi apă cu furtunul!
Chiar şi laboratoarele sunt impresionante. Se pot face până la 17 analize/minut. Au şi un laborator propriu de pedologie, unde prelucrează probele de sol pentru o tehnologie viticolă la… micrometru! Pentru fiecare din cele peste o sută hectare de vie din cele 22 de ferme ale Jidveiului.
Castelul are şi prinţese…
… pe cele două nepoate ale celui care patronează Jidveiul – regele vinului alb din România. Şi ele se ocupă tot cu vinul, cum altfel, ca şi bunicul lor Liviu Necşulescu dar şi ca tatăl lor, Claudiu Necşulescu. Din păcate, acesta din urmă nu era la castel în Duminica Floriilor, atunci când am ajuns, alături de Petre Daea, în raiul vinurilor albe. La Jidvei, doar Traminerul ocupă peste 550 de hectare, „mai mult decât toate celelalte podgorii din România”, conform afirmaţiilor directorului de vinificare, Ioan Buia.
Nu vă povestesc despre vin, pentru că Ioan Buia este cel mai bun povestitor al vinului şi ar fi o impietate să fac asta în locul lui, ci doar vă incit să ajungeţi într-o zi însorită la Jidvei. Apoi veţi povesti tuturor cunoscuţilor această experienţă care, vă garantez, va fi de neuitat!
MUSTUL PRELUCRAT ÎN CRAMA DE LA T|UNI ESTE DATOR DOAR GRAVITAŢIEI
Când ajungi la Crama Tăuni, nu-ţi poţi opri plăcuta mirare! Oricât de insensibil ai fi! E aşa uluitor totul, încât te întrebi până unde va merge omul în căutarea şi apoi păstrarea calităţii, totul pentru viitorul profitului. Aici există dovada că limitele nu pot fi decât depăşite cu fiecare zi. Crama Tăuni este la altitudinea de 500 m faţă de nivelul mării. Însă foarte important este locul unde au construit-o. Nu a fost nevoie de prea multe excavaţii pentru a aşeza în trepte cisternele de inox care lucesc în soare. În luna mai, cisternele de la Tăuni sunt goale, pentru a evita consumul de energie în menţinerea temperaturilor ideale pentru păstrarea vinului. Platforma este şi un punct de observaţie al podgoriei. Şi tot aici se va deschide una dintre sălile pentru degustări. Mai frumos de-atât pentru o degustare reuşită nici nu poate fi, înconjurată de vii la 360 grade şi în mijlocul celei mai mari crame gravitaţionale din această parte a Europei! Totul este computerizat şi sub strictă supraveghere. În plus, există şi pază umană. În sezon, aici lucrează doi ingineri şi trei muncitori, care preiau şi prelucrează strugurii de pe circa 670 hectare. Cu adevărat impresionant!
Articol publicat in revista Ferma nr. 9 (192) din 15-31 mai 2017
