Vestul aşteaptă maturizarea oierilor români - Revista Ferma
7 minute de citit

Vestul aşteaptă maturizarea oierilor români

Ziua Porţilor Deschise organizată de Federaţia Oierilor de Munte din România (FOMR) s-a bucurat de invitaţi de seamă. Atât din Franţa, cât şi din ţară. Chiar şi Excelenţa Sa, François Saint – Paul, Ambasadorul Franţei în România, a fost prezent la acest prim eveniment prin care, practic, s-a sărbătorit începerea cooperării oierilor de munte din România cu cei din zona montană a Franţei. Idee care a încolţit încă din anul 2015 la târgul Sommet de L’élevage. Primul pas concret s-a făcut anul trecut prin semnarea unui acord de colaborare, care a pus apoi bazele unui parteneriat cu organizaţiile crescătorilor de ovine din zona montană a Franţei, ROM Sélection şi Mouton Vendeen. Aşa se face că în toamna anului trecut s-au adus 35 de berbeci din rasele Alba din Masivul Central şi Vendeen pentru un program pilot de metisare cu oile româneşti tradiţionale – Ţurcană şi Ţigaie. Metisarea având în vedere obţinerea de produşi care să concureze cu succes pe piaţa vest-europeană a cărnii de oaie, acolo căutându-se o carcasă mult îmbunătăţită faţă de ceea ce pot asigura rasele locale româneşti.

FOMR

Brexitul şi căderea pieţei din Orientul Mijlociu – un context favorabil
Prin ieşirea Marii Britanii din Piaţa Comună, ştiut fiind că este un important furnizor de carcasă de oaie de calitate în Europa, se va crea un şi mai mare deficit pe piaţa cărnii de oaie. Deficit pe care, din păcate, oile româneşti nu-l pot acoperi în lipsa unei schimbări de paradigmă în genetică. Toate aceste considerente cu scop economic au reuşit să mişte încremenirea de tip feudal a crescătorilor de ovine din zona montană a României. Chiar şi aşa, un cioban din Stoeneşti, judeţul Vâlcea, se plângea în timpul turului pe care oficialităţile l-au făcut prin expoziţia de oi, că el creşte „oi Ţurcane care au nevoie de mâncare puţină, se ţin foarte uşor iarna pe câmp, iar produşii sunt buni, dar nu prea mai au preţ”. Nu i-am dat numele pentru că mulţi alţi oieri au avut cam aceeaşi opinie, dar fără să o strige la microfon în faţa Ambasadorului Franţei, a ministrului secretar de stat în MADR, Daniel Botănoiu, a preşedintelui ANZ, Iacob Lelior sau a directorului general al APIA Adrian Pintea.

Ce aduc nou rasele montane franceze?
Blanche du Massif Central este o rasă populară în Franţa, rustică. Are un randament foarte bun, e rezistentă şi foarte prolifică, susţine François Tahon, manager de export pentru zona montană a Franţei. „Oile din această rasă ating un spor mediu zilnic de circa 400 g, ceea ce le face ideale pentru fermele de carne”, susţine specialistul francez.
Deşi la noi valorificarea lânii este o problemă, Alba din Masivul Central (selecţia rasei fiind începută din anul 1900) are o lână deasă şi fină. Oaia ajunge la o greutate medie de 80 kg, pe când masculii ating frecvent 130-140 kg. Oile au aptitudini bune de mers, dar sub cele ale raselor noastre de munte. Poate pentru că sunt şi mai grele. Iar în perioadele de stabulaţie, nu fac boli respiratorii, susţin cei care au deja produşi din această rasă. Nu numai preşedintele FOMR, Eugen Gonţea, ci şi cei prezentaţi de reprezentantul Asociaţiei Bioterra din Alba, care adusese la Vâlcea câteva exemplare de peste 130 kg. Mieii au la naştere greutăţi şi de 4 kg, iar oile produc destul lapte, chiar şi pentru doi miei. La 30 de zile, masculii gemelari crescuţi împreună la aceeaşi mamă au ajuns la 11,5 kg, iar femelele la 11,2 kg. Greutatea carcasei la mieii în rasă pură sacrificaţi la greutatea medie de 38 kg în viu, se ridică la 18 kg. Ceea ce arată un randament de 47,5%. Această rasă permite un ritm accelerat de trei fătări în doi ani.

Expo Nord Oltenia – un loc care ar trebui exploatat de organizatorii de evenimente
Centrul a asigurat condiţii ideale pentru acest eveniment. Sală încăpătoare, peisaj cu munte în faţă şi pădure în spate, locuri de parcare berechet şi o oarecare „linişte” necesară pentru cei care pregătesc evenimente. Cât priveşte organizarea, secretarul general al FOMR şi preşedinta Asociaţiei „Ţara Loviştei”, Constanţa Ştefan, au făcut eforturi deosebite. E şi greu să organizezi crescătorii de oi. Exceptând câteva aglomerări inerente la mesele tradiţionale gătite ca la stână în ceaune uriaşe pe pirostrii sau agăţate, cu pastramă de oaie sfârâind pe grătare, dar şi tradiţionalul bulz care nu mai apucă să se coacă pe grătar, tot ceea ce a ţinut de organizatori a fost de la foarte bine în sus.
Ambasadorul Franţei în România a fost amabil şi popular. A vorbit româneşte şi a servit masa câmpeneşte stând la rând, apoi la masă cu crescătorii de oi din România şi din Franţa. Tiberiu Ştef, managerul Centrului Agrom-Ro, a asigurat traducerile din franceză în română şi, bineînţeles, a participat efectiv la bunul mers al evenimentului. Piloiu Chirilă, din Asociaţia „Ţara Loviştei”, a fost îmbrăcat corect ciobăneşte. Ca şi opincarul Gheorghe Ilinca, cu barbă albă de Moş Crăciun, care m-a întâmpinat chiar la intrarea în târg.
Nu pot să închei fără să-i pomenesc pe doi crescători de oi Breze de Haţeg, din Hunedoara, ambii cu pregătire în domeniu – Pavel Iovăneasă şi Gheorghe Dăbucean. Tot pe aici l-am regăsit pe bârcanul (adică fermier din Bârca, jud. Dolj) Ştefan Derveşteanu, care nu a renunţat nici la oi, nici la capre, deşi a terminat de achitat creditele la ProCredit Bank. Sau poate tocmai de aceea!

ÎN OIERITUL MONTAN ROMÂNESC TREBUIE FĂCUTE RAPID REFORME
Păşunile din zona montană reprezintă mai mult de o treime din totalul existent în România. Nu mai puţin de 28 de judeţe fac parte din această zonă, iar oieritul e ocupaţia principală a celor patru milioane de locuitori din regiunile montane. E adevărat că în ultima vreme au început să apară şi crescători de vaci din rase de carne, cum ar fi Angus, care să concureze pe aceleaşi păşuni. În vreme ce mulţi ciobani coboară spre câmpie şi Deltă. Chiar şi din aceste considerente, trebuie insistat pe măsurile care pot păstra viu oieritul montan, pentru că nici o altă specie de animale nu valorifică mai bine păşunile montane cum o face oaia. Eugen Gonţea, preşedintele FOMR, subliniază: „riscurile la care sunt supuşi crescătorii montani de ovine, stresul de zi cu zi al muncii depuse, dar şi cel provocat de legislaţia românească prin medicii veterinari, administraţia pieţelor sau primării” pot constitui argumente ale alegerii unui alt drum de către tineri. De cele mai multe ori, pribegia!

Articol publicat in revista Ferma nr. 9 (192) din 15-31 mai 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →