Vârsta la prima fătare a vacilor și profitul fermei - Revista Ferma
5 minute de citit

Vârsta la prima fătare a vacilor și profitul fermei

 

Una dintre cele mai mari cheltuieli într-o fermă este ocazionată de creșterea tineretului femel de reproducție. 

 

Creșterea tineretului femel de reproducție, element esențial în economia fermei

De fapt, aceasta este cea de-a doua cheltuială ca mărime din ferma de vaci de lapte, după cheltuielile de furajare a vacilor. Ea poate varia de la 9 până la 20% din totalul cheltuielilor dintr-o fermă. De cele mai multe ori, crescătorii de vaci de lapte nu cunosc cât cheltuiesc pentru a produce o junincă de înlocuire, iar cei mai mulți dintre ei consideră că aceste cheltuieli sunt neglijabile.

Vârsta la prima fătare, respectiv momentul în care o vițea este admisă la reproducție și apoi intră în turma de bază a fermei, reprezintă un element cheie al cheltuielilor ocazionate de creșterea tineretului femel de reproducție. Este cunoscut deja că fiecare lună de întârziere în introducerea unei vițele la reproducție adaugă aproximativ 50 euro la costul creșterii acesteia. Apoi, se mai cunoaște faptul că momentul în care o vițea trebuie introdusă la reproducție este atunci când atinge cca. 70% din masa corporală a vacilor din fermă (sau din rasa din care face parte), respectiv trebuie să aibă aproximativ 85% din masa corporală de adult, imediat după prima fătare. Însă, toate aceste date tehnice trebuie incluse în ceea ce noi numim Planul de creștere a tineretului, care trebuie întocmit în fiecare fermă. Acesta trebuie să conțină masa corporală a vițelelor la diferite vârste și sporurile medii zilnice și totale realizate pe perioada de creștere. Acest plan trebuie urmărit prin cântăriri periodice ale tineretului femel și intervenit prin alimentație atunci când se constată devieri în plus sau în minus de la acest plan.

Juninci_b 

 

Efecte ale amânării admiterii vițelelor la reproducție

Fătarea junincilor la vârste înaintate nu are numai dezavantajul unor cheltuieli mai mari în creșterea acestora. Se întârzie și obținerea unei producții totale de lapte mai mari, deoarece se consideră că vacile primipare intrate în turma de bază vor avea o capacitate de producție mai ridicată decât vacile reformate. 

Intervalul între generații este mai mare atunci când vârsta primei fătări este mai mare, având un impact negativ asupra introducerii unei genetici superioare în turma de bază.

În plus, dacă se întârzie admiterea vițelelor la reproducție, trebuie să mărim inventarul de vițele din fermă, adică să sporim numărul de vițele pe care trebuie să le creștem. Numărul de vițele din fermă depinde foarte mult de rata anuală de înlocuire a vacilor, adică rata de reformare a vacilor din fermă. De exemplu, într-o fermă cu 100 de vaci de lapte, numărul total de vițele de diferite vârste (de la naștere până la fătare) este de 44 capete dacă rata de reformă a vacilor este de 20% și ajunge la 66 capete dacă rata de reformă este de 30%. Asta în cazul în care vârsta primei fătări a vițelelor este de 24 luni. Cercetătorii americani au demonstrat că pentru fiecare lună de amânare a vârstei la prima fătare a junincilor, efectivul total de vițele din fermă crește cu o rată de 4,2%. Astfel, dacă rata de reformă rămâne 20% și junincile vor făta la vârsta de 28 luni în loc de 24 luni, numărul de vițele crește de la 44 la 51 capete. Aceasta înseamnă că va trebui să cheltuim în plus furaje, muncă, combustibil și locuri de cazare pentru a crește cu 7 vițele mai mult pe an. La rate de reformă mai mari, numărul suplimentar de vițele necesare va fi mai mare. De exemplu, la 30% reformă la vaci, numărul total anual de vițele crește de la 66 la 77 capete, dacă vârsta primei fătări crește de la 24 la 28 de luni.

Fătarea junincilor la o vârstă mai înaintată scoate bani din profitabilitatea fermei. Fermierii trebuie să crească numai acel număr de vițele necesare înlocuirii vacilor reformate. Dacă există un număr suplimentar de vițele, acestea trebuie vândute.

 

„OPORTUNITATEA DE VENIT”

Unii crescători de vaci de lapte pot spune că 7 sau 11 vițele de crescut în plus pe an nu este o problemă, deoarece au suficientă pășune și ca urmare creșterea unui număr suplimentar de vițele nu îi costă aproape nimic. Aici intervine așa-numita „oportunitate de venit”. Oportunitatea de venit reprezintă venitul potențial de realizat și pierdut prin neluarea unor decizii manageriale profitabile, în cazul vițelelor, acestea trebuie hrănite și întreținute, ceea ce ia timp, muncă, materiale etc. Dacă fermierul are resurse în exces trebuie să ia decizia să-și mărească afacerea pentru a spori profitul. Concret, dacă fermierul are pășune disponibilă, ar trebui să o utilizeze în așa fel încât să obțină un profit de pe acea pășune, cum ar fi folosirea ei pentru creșterea taurinelor de carne sau sporirea efectivului de vaci de lapte. 

De reținut că o fermă profitabilă nu este cea care are un venit mare de pe urma vânzării laptelui, ci acea fermă care reușește să rețină o proporție cât mai mare din acest venit în cont.

 

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →