Ne referim în special la perioadele cu secetă pedologică şi atmosferică.
În ceea ce priveşte frecvenţa anilor-problemă din acest punct de vedere, deficitul hidric în sol şi seceta se manifestă astfel: în 52% din ani în Dobrogea, 43% în Bărăgan, 36-39% în Câmpia Olteniei şi în nord-vestul Moldovei.
Criteriul de bază în stabilirea tehnologiilor de cultură în asemenea situaţii îl reprezintă apa existentă în sol la semănat. Dacă această rezervă este redusă iar prognozele meteorologice nu sunt optimiste şi se prevede un an secetos, trebuie aplicată tehnologia corespunzătoare, ţinând seama şi de consumul de apă al plantelor pe întreaga perioadă de vegetaţie. Consumul de apă, pe parcursul perioadei de vegetaţie, la diferite culturi este redat în tabelul 1.
Posibilităţi de valorificare superioară a apei acumulate în sol
• Alegeţi cu grijă speciile de plante ce se vor cultiva. În loc de porumb, se va folosi sorgul sau meiul, deoarece se ştie că din fiecare milimetru de apă consumat, porumbul realizează o producţie de 2-3 kg, pe când sorgul produce 8-11 kg, sau meiul care are cel mai mic consum specific (311).
Dintre leguminoasele pentru boabe se va renunţa la soia, care este pretenţioasă la umiditate şi se va folosi mazărea, care se însămânţează în mustul zăpezii şi poate valorifica puţina apă existentă, având perioadă de vegetaţie mai scurtă. Dar cel mai sigur se va folosi năutul, care este mai rezistent la secetă. Pentru floarea-soarelui, un înlocuitor adecvat este susanul.
• Soiurile. Odată stabilite culturile care să fie însămânţate, acum trebuie alese cu grijă soiurile (hibrizii) care se comportă cel mai bine la stresul hidric. Aceştia trebuie să fie cât mai timpurii, cu consum specific mai mic, cu sistemul radicular bine dezvoltat, cu masa aeriană mai mică. Să aibă frunze mici, acoperite cu strat de ceară sau porozitate, cu stomate mai puţine şi adâncite, cu conţinut ridicat de clorofilă, cu viteza de deshidratare a frunzelor redusă. Toate aceste însuşiri, pentru a valorifica foarte bine puţina apă existentă în sol.
• Semănatul trebuie să fie executat cât mai timpuriu pentru ca procesele de înflorire-fructificare să se producă înainte de apariţia arşiţei. Iar sistemul radicular să se dezvolte în adâncime, pentru a valorifica un volum mai mare de sol.
• Mare atenţie la fertilizarea culturilor: cât mai echilibrată şi cu produse mai uşor solubile, pentru ca puţina apă din sol să poată ajunge în plante, precum şi cantităţile necesare de elemente nutritive, şi astfel să poată realiza un consum specific mai mic.
Mai multe detalii despre acest subiect citiţi in revista Ferma – ianuarie 2018
Articol semnat de VASILE POPESCU
