„Am spus anul trecut fie ce-o fi, aşa că nu am mai dat complexe din cauza lipsei banilor, deşi am susţinut timp de 10 ani cultura de grâu cu îngrăşăminte, în toamnă”, spune fermierul din Sohatu.

Vânzarea, direct din câmp. Preţul, cel mai bun din ultimii ani

Măcar anul acesta a avut ce recolta. Producţia medie înregistrată pe cele 60 de hectare însămânţate cu grâu este de 6,5 tone/ha. „Mă declar mulţumit, având în vedere condiţiile de cultură. Şi preţul este mai bun, chiar dacă vând grâul din câmp. Am contractat o parte din grâu cu 910 lei tona şi încă 200 de tone pleacă la Constanţa, cu 850 de lei per tonă”, explică Vali Popa.

Tehnologie cu bani puţini

Pregătirea terenului în toamnă a constat în două discuiri urmate direct de semănat. „Am administrat 200 kg la hectar nitrocalcar în prima tranşă şi 150 kg azotat în tranşa a doua. Apoi, la erbicidat am venit cu un foliar pentru grâu şi am continuat la o săptămână cu tratamente cu fungicid şi insecticid şi din nou foliar. Am mai aplicat un fungicid şi un insecticid pentru că s-a înmulţit atacul de afide şi fără tratament producţia ar fi scăzut considerabil, până la 1000 de kg la hectar. Având în vedere că nu am administrat îngrăşăminte în toamnă, producţia este mulţumitoare”, explică Valentin Popa.

Şi acest an va fi tot pe minus la câştiguri

Seceta extremă din 2020 a adus în buzunarul multor fermieri din sud şi sud-est mai multe datorii decât producţii. Este şi cazul agricultorului din Călăraşi, care a fost nevoit să se împrumute cu 300 de mii de lei de la bănci pentru a-şi achita leasingurile, arenda şi dările la finanţe. Din păcate, producţiile din acest an nu vor reuşi să acopere datoriile acumulate anul trecut. Cel puţin păioasele nu reuşesc să contrabalanseze minusurile.

În ceea ce priveşte porumbul şi floarea soarelui, ploile din ultima perioadă au ajutat mult însă stresul hidric a început să se resimtă în culturi. Două ploi bune ar revigora culturile de primăvară, dar şi speranţa pentru producţii bune şi măcar o brumă de profit.

Valentin Popa a plecat pe drumul agriculturii cu creşterea animalelor. A renunţat însă din cauza susţinerii precare a sectorului zootehnic şi lipsa unei forme constante de valorificare. Lucrează în prezent 150 de hectare de teren agricol. Şi-a îmbunătăţit flota de tractoare şi utilaje cu ajutorul creditelor la bănci şi la firmele de leasing. Marea lui durere este lipsa irigaţiilor. Chiar dacă ar investi, pe cont propriu, într-un sistem de irigat, în zona unde lucrează terenurile nu are acces la apă. Speră într-un viitor mai bun pentru fermierii mici şi mijlocii.

NICOLETA DRAGOMIR