Din Vaideeni, urcăm pe Valea Luncavăţului, pe la Lacul Balota, până la Pietrele Stroieşti, şi de acolo coborâm la 1.700 de metri, la stâna Milescu, pe muntele cu acelaşi nume. Din sat până la stână facem mai bine de o oră cu maşina, pe un drum de munte, greu de urcat pe alocuri.

OAMENII. Gazdele noastre sunt ION ZĂVOI şi MIHAI SÂIU sau Mişu, cum îl ştie lumea, din Vaideeni. Spun despre ei că sunt „locatari ai muntelui” şi crescători de bovine.
Sus la stână sunt trei persoane: ANIŞOARA, soţia lui Ion Zăvoi, şi MARIA, băciţa lui Mişu Sâiu, şi un băiat care are grijă de vaci. Femeile stau la stână tot timpul, iar bărbaţii urcă cu rândul, de două ori pe săptămână.
Ajungem fără să anunţăm dinainte, pentru că telefonul nu are semnal la stână, ci doar pe un vârf din apropiere. Cum ajungem, încep pregătirile ca să ne pună pe masă tot ce fac mai bun: mămăligă cu telemea, urdă, unt, smântână caldă, lapte covasit, tocan de oaie şi, la desert, balmoş.

TRANSHUMANŢA. Ion Zăvoi şi-a vândut cele 300 de oi acum şase ani, din cauză că nu mai găsea oameni care să muncească şi teren. Marii crescători de oi sunt plecaţi din Vaideeni, sunt în Banat şi în Bărăgan.
„Cei mai renumiţi turişti sunt ciobanii!”, spune Ion Zăvoi. Bunicii şi părinţii lui mergeau cu oile în transhumanţă în Bărăgan. El n-a mers, pentru că era la şcoală, ca să înveţe carte.
Dar tot un fel de transhumanţă fac şi ei acum: Urcă vacile la munte patru luni pe an, de pe 23 mai până pe 25 septembrie. Când se strică vremea, coboară cu animalele în sat. Au rămas într-un an până la 1 octombrie şi a nins de parcă era Crăciun.
ANIMALELE. Ion Zăvoi şi Mihai Sâiu au împreună 40 de vaci, Brună şi Bălţată Românească. Toate sunt înscrise în COP şi în Registrul Genealogic, iar pentru o parte din ele încasează şi sprijinul cuplat.
Ion Zăvoi: „Bruna este mult mai rezistenă şi mai adaptată la golul alpin faţă de alte rase de bovine. Noi am avut în general doar Brună în zonă, Bălţată au început oamenii să aducă acum câţiva ani, de când cu sprijinul cuplat.”
Mihai Sâiu: „În fiecare an am dat cotă la urs. Anul trecut am dat un taur de 300 de kilograme. Noaptea nu intră ursul la stână, vacile fac corp comun şi se apără una pe alta. Atacă ziua, când prinde vreo vacă singură în pădure.”

STÂNA. La munte, peisajul este superb, dar viaţa oamenilor este mai grea. Ion Zăvoi mă contrazice: „La munte se trăieşte foarte uşor, dacă eşti organizat”. Iar ei asta au făcut: sus în munte, la 1.700 de metri, şi-au dus tot confortul unei case.
Stâna, cu tot cu păşune, este concesionată de la Primăria Vaideeni pe 10 ani şi au recondiţionat-o complet. Contractul expiră anul viitor, şi speră că, după toate investiţiile pe care le-au făcut, să reuşească să îl prelungească şi să rămână în continuare aici.
Când au venit la Stâna Milescu, au preluat o stână bătrânească, strămoşească. În 2008, după ce au luat primele subvenţii de la APIA, primul lucru pe care l-au făcut a fost să cureţe păşunea. Apoi au făcut aducţiune de apă, după care s-au apucat de stână şi de adăpostul pentru animale.
Au cameră de brânză şi magazie unde depozitează brânza, iar separat, legat printr-o copertină, este „focăritul”, unde fierb laptele şi zerul.
Toată stâna a fost acoperită, podită, căptuşită pe interior.
În grajd încap 60-70 de vaci. Mai au coteţe de păsări şi de porci.

APA. Apa este adusă pe conductă de PVC, surplusul de apă intră în pământ şi întăreşte un izvor care este la 2,5 km de stână. Pe muntele Milescu era apă doar în două locuri. Ei au făcut 11 adăpători cu jgheab din brad, la distanţe de 1 km între ele. Au dus apa până în stână. În camera de brânză este chiuvetă cu apă curentă.
Mai mult, sub acelaşi acoperiş unde sunt camerele de dormit, au făcut, separat, baie cu duş şi WC.
CURENTUL ELECTRIC. Un panou solar alimentează 5-6 becuri, un televizor cu antenă satelit şi un radio care merge aproape tot timpul. Pentru mulgătoare folosesc un generator.

PĂŞUNEA. În total, au 70 ha concesionate de la Primăria Vaideeni. Plătesc 140 lei/ha pe an. Au curăţat toată păşunea manual şi au construit garduri împotriva eroziunii.
Întrebăm dacă există amenajament pastoral pentru pajişte şi ne spun că acum se lucrează la el, îi aşteaptă pe cei de la primărie şi de la camera agricolă să vină să ia probe.
BRÂNZA. Mulg câte 200 de litri de lapte pe zi fiecare. Fac telemea maturată, brânză de burduf, unt, urdă şi, la cerere, caş de poliţă. Din caş se face brânza de burduf: se lasă 14 zile la dospit şi apoi se frământă. S-au modernizat şi nu mai folosesc băşici de porc sau burduf de oaie: o păstrează în sticlă de plastic.
Pentru brânza de burduf preţul este mai bun, 30-35 de lei/kg, dar trebuie mai mult lapte şi muncă: din 2,5 kg jumătate de telemea, scoţi 1 kg de brânză de burduf.
Pe telemea primesc 10-11 lei/kg dacă vând en-gross, iar la piaţă, la Horezu, preţul este 13-15 lei/kg, dar nu au timp să meargă zilnic. Mai au şi clienţi de la Râmnicu Vâlcea care vin şi le cumpără brânza direct de acasă.
Ne spun şi ei că o parte din ce găsim la piaţă drept telemea de Sibiu s-ar putea să fie, de fapt, telemea de Vaideeni. Mişu Saiu ne povesteşte cum şi-a recunoscut brânza pe care i-o vânduse en-gross unui sibian şi pe care acesta o vindea într-o piaţă din Bucureşti drept Telemea de Sibiu. El i-o dăduse cu 10 lei/kg, iar sibianul o vindea cu 22 lei/kg.

PROBLEMELE. Cele mai mari probleme sunt furajele şi lipsa forţei de muncă.
Mihai Sâiu: „Noi nu avem decât fân, lucernă şi trifoi foarte puţin, în rest cumpărăm totul – grâu, porumb, şroturi de floarea soarelui.”
Ion Zăvoi: „Cumpărăm şi baloţi de lucernă. Am adus lucernă de lângă Craiova, noroc că unul din băieţi are TIR-uri şi a avut el drum încolo.”
Se poate trăi din creşterea animalelor la munte?
Mihai Sâiu: „Da, dar greu, dacă nu am avea subvenţie, să dai laptele cu 60 de bani litrul nu se merită, nu-ţi scoţi cheltuielile. Ziua de coasă e foarte scumpă la noi la munte, ziua de strâns fânul e foarte scumpă şi nu găseşti oameni, iar utilajele mecanice nu merg pe dealuri. În piaţă la Horezu, suntem şapte crescători de animale care avem autorizaţie şi analize şi 50 care nu au. Pe mine mă costă 14 milioane pe an analizele la lapte. O femeie care are o vacă, două, nu îşi permite să plătească sumele astea. Dacă n-am avea subvenţia la animale, nu ne-am permite să le mai ţinem. Fără subvenţii, mai mult de 2 – 3 vaci nu aş ţine.”

ARE SATUL ROMÂNESC VIITOR?

Ion Zăvoi: „Da, dacă politica românească ar înceta cu ajutoarele sociale. Avem oameni în comună care iau ajutor social şi nu vin la lucru. Tineretul e plecat aproape tot afară. Dacă nu ţi-a lăsat părintele ceva ca să începi, de la zero nu poţi”

Mihai Sâiu: „Cred că da, pentru că altă şansă nu vedem. Nu avem industrie, zonă turistică, mai slăbuţ, deci singura ocupaţie a locuitorilor sunt animalele. Şi e tradiţie de sute de ani, vaideenii au fost crescători de animale”

Un articol publicat în revista Ferma nr. 16/221 (ediţia 15-30 septembrie 2018)