Chiar dacă în jur vezi numai dealuri molcome, te gândeşti mai puţin la o cultură de alun. Îţi vin în minte plantaţii pomicole (de măr, cireş sau piersic), plantaţii de zmeur şi de mur, culturi de coacăz etc. Iată, însă, că la Frata a ajuns şi alunul şi a prins rădăcini. ”Alunul de cultură a fost adus de un tip din Maramureş, care s-a căsătorit cu o doamnă din Elveţia şi au cumpărat pământ, aici, în sat. Au plantat şapte hectare cu alun. M-au îndemnat şi pe mine. Mi-au recomandat o firmă din Piatra Neamţ”, îşi aminteşte Moldovan.

Loviţi de secetă

Fermierul din Frata nu a stat prea mult pe gânduri, mai ales că avea deja o fermă de creştere a vacilor de lapte, din rasa Bălţată Românească de tip Simmental. Este adevărat că lucra pământul ca să obţină nutreţ pentru animale, dar despre întreţinerea unei culturi de alun nu ştia nimic. Şi-a propus totuşi să încerce. Contabil de meserie, Dumitru a pus mâna pe pix şi a făcut nişte calcule preliminare. I-a dat cu plus. Asta dacă, fireşte, nu intervin factorii perturbatori. Din păcate, au intervenit. ”Aproape jumătate din puieţi s-au uscat, din cauza lipsei apei. Prin contract, firma se obligase să acopere 10% din pagubă. Restul ar fi trebuit să acopăr eu, adică să scot mulţi bani din buzunar. Patronul italian mi-a spus să cheltuiesc cât pot, iar restul, până la 40%, îl va acoperi tot firma din Piatra Neamţ. A fost foarte bine aşa”, precizează fermierul.

Pe harta alunului

Înfiinţarea plantaţiei de 3,5 ha l-a costat 72.000 de lei, iar gardul 1500 de lei. Puieţii au fost plantaţi în schema de 3/3, intrând 1000 de plante la hectar. În al doilea an, după completarea golurilor, a amenajat un micro-sistem de irigare, având ca sursă de apă reţeaua comunală. Pentru instalaţia de irigare prin picurare a cheltuit 10.000 de lei. Apa îl costă vreo 1200 de lei, dacă vremea este secetoasă.

La plantaţia de alun ajungem urmând un drum de ţară, care se strecoară printre dealuri domoale. Liniile negre ale ţevilor din sistemul de irigare, patrulaterul delimitat în cuprinsul păşunii, contrastul arăturii cu verdele ierbii dau impresia că asistăm la un experiment în aer liber. Chiar asta şi este, un experiment agricol. ”La o fructificare deplină mă aştept în anul al patrulea. Pentru livrare, voi avea posibilitatea să vând în ţară, la diverşi beneficiari, sau în afară, la o firmă care încheie contracte pe mai mulţi ani. Voi vedea cum voi proceda”, îmi spune Dumitru. O plantă produce în medie 3 kg de fructe, producţia medie fiind de 3000 de kg/ha. Anul trecut, în Turcia, cel mai mare producător de alune din lume, asigurând 75% din producţia mondială, exportatorii au oferit 1,82-1,86 dolari/kg, în coajă. Potrivit paginii Asociaţiei Producătorilor de Alune din Republica Moldova, 1 kg de alune în coajă a fost preţuit la 1,83 euro. Cultura alunului este încă la început în România. Suprafaţa totală cultivată nu depăşeşte 1000 ha. Dumitru Moldovan din Frata poate înfige de pe acum steguleţul său pe harta culturilor de alun din ţara noastră.

ÎN AŞTEPTAREA PROFITULUI

După cum am precizat, Dumitru Moldovan este în primul rând crescător de vaci de lapte. Este înscris în Cooperativa ”Someş-Arieş”. S-a numărat printre beneficiarii SCZ pentru bovine încă de la iniţierea acestui sprijin. Agricultură face încă de la începutul anilor ’90, când tatăl său a reuşit să redobândească pământul confiscat de comunişti, vreo zece hectare. În 2002, avea şase vaci. Apoi a avut 12. În prezent, în grajdul de la poala dealului, întreţine 32 de vaci cu lapte. Lucrează terenul ca să obţină hrană pentru animale: porumb, siloz, lucernă. Cea mai mare problemă o are cu forţa de muncă. Găseşte greu muncitori, iar când îi găseşte, aceştia sunt instabili. În orice zi pot abandona munca în fermă. 

Dumitru e mulţumit cu preţul primit pentru laptele vândut prin cooperativă: ”Preţul a crescut. Am primit iarna 1,5 lei/litru, vara 1,2 lei/litru”, spune fermierul. Acum, a adăugat activităţii sale agricole încă o specialitate: cultura alunului. Raportată la vechea sa ocupaţie, aceea a creşterii vacilor de lapte, noua preocupare este un experiment. Unul care l-a costat deja 100.000 de lei, dar care poate să-i aducă înapoi o sumă mult mai mare. După calculele mele, o producţie de 3 kg/plantă x 3500 de plante înseamnă 10.500 kg. Înmulţind această cantitate cu preţul de 1,83 euro/kg, obţinem 19.251 de euro, adică 88.400 de lei. Cam atât ar trebui să recupereze din investiţie în primul an de recoltare şi livrare a alunelor. Scăzând cheltuielile făcute până atunci, suma e desigur mai mică. Abia din al doilea, dacă nu din al treilea an de recoltare, fermierul ar avea şansa să ajungă cu câştigurile pe plus, strict din cultura de alun. Până atunci, câştigurile obţinute de pe urma văcuţelor (subvenţii, banii pentru lapte etc.) vor mai ajuta încă plantaţia din deal.

Reclamă şi luciditate

Pe internet, sunt numeroase site-uri care promovează cultura de alun, prezentând-o ca pe o afacere profitabilă. Desigur, cei mai câştigaţi, cel puţin pe termen scurt, sunt furnizorii de puieţi. Ei sunt cei mai interesaţi să promoveze această cultură. Piaţa puieţilor e mai dinamică decât piaţa fructelor, câştigurile fiind imediate. Să privim, însă, lucrurile şi dinspre beneficiar. Dacă acesta doreşte numai câţiva puieţi, cheltuind câteva zeci de lei, expunerea financiară e nulă. Cumperi câţiva aluni în loc de câteva beri şi asta e totul. Dacă eşti norocos, ajungi să ai câţiva aluni în grădină şi să împarţi alunele cu veveriţele. Lucrurile se complică dacă un cumpărător doreşte să înfiinţeze o cultură de alun. Dumitru Moldovan din Frata a investit în jur de 100.000 de lei pentru 3,5 ha cultivate cu alun. După cum am precizat, 40% din puieţi s-au uscat. Din fericire, decizia furnizorului de a acoperi mai mult de 10% din pagubă, cât era prevăzut în contract, l-a scutit de o cheltuială şi mai mare. Fermierul a neglijat la început factorul apă. În absenţa unei hidratări adecvate, aproape 1500 de puieţi s-au uscat. A fost nevoit să doteze cultura cu instalaţie de irigare, prin picurare, investiţie de 10.000 de lei. Dumitru e hotărât să ducă lucrurile până la capăt, adică să obţină recolta aşteptată, pe care apoi să o vândă la un preţ avantajos. Vom vedea peste încă doi ani care vor fi rezultatele investiţiei sale. Mesajul meu este să nu vă lăsaţi seduşi de articole de pe internet care vă asigură că o cultură sau alta este în mod automat profitabilă. Cântăriţi bine lucrurile! Luaţi deciziile în funcţie de datele reale.