„Nouă, ca ingineri, ne place să facem roata să se învârtă”, a afirmat Paula Ionescu, inginer mecanic de profesie, atunci când am întrebat-o ce pregătire are. I-am spus că e destul de rar întâlnită stabulaţia la grajd la rasa Angus. Dar, cel puţin la alte taurine de carne, cum ar fi Charolaise, am mai văzut la CAI Curtici în jud. Arad un astfel de exemplu de succes. „Stăm noaptea pe internet şi ne documentăm. Mergem la specialişti sau îi aducem în fermă. Totul este făcut ca la carte. De fapt, nu inventăm nimic”, mărturiseşte Paula Ionescu. Iar activitatea într-o fermă, trebuie să recunoaştem, înseamnă tot tehnologie şi organizare a muncii!
Natura din curte
După ce am intrat în grajdul cu cele 62 de femele pentru reproducţie, am înţeles că cei doi asociaţi fac o treabă profi. Animale frumos dezvoltate. Unele, pe linie americană, altele pe linie irlandeză. Blânde şi îngrijite cu dragoste.
Ferma se numeşte Natur Hof (într-o traducere liberă din germană ar suna „natura din curte” sau „din curte, natural”), pentru că al doilea inginer şi partener în fermă este de naţionalitate germană. Numele său este Bruno Siefken şi are pregătire în petrol şi gaze. L-am întâlnit la Agraria în Jucu, la prima licitaţie de Angus din România, şi mi-a lăsat impresia că iubeşte animalele. Se pare că el este mai „vinovat” de acest business, deşi acum Paula Ionescu este extrem de implicată în bunul mers al fermei.
Carmangerie şi magazin online: soluţii pentru o valorificare superioară
Animalele, 132 la număr, sunt hrănite cât mai natural. Cu cereale cumpărate din zonă, chiar şi de la Agromar Baloteşti – despre care am scris în revistă, precum şi cu siloz de porumb, achiziţionat de la un fermier din Adâncata (peste o mie de tone, foarte bine lucrat), dar mai ales cu lucerna pe care o achiziţionează de la acelaşi fermier cu 400 lei/tonă. Aşa se face că şi produşii sunt bine finisaţi, cu o carcasă aspectuoasă şi deosebit de gustoasă.
Au încercat să găsească o variantă pentru desfacere care să le permită dezvoltarea fermei prin accesarea de fonduri europene. După mai multe încercări, mai mult sau mai puţin reuşite (inclusiv listarea pe site-ul „Produse din fermă”), se pare că au găsit un retailer care să primească, pentru început, o carcasă pe săptămână. Dar au nevoie de un punct de sacrificare propriu, pentru a evita eventualele probleme ivite în relaţia cu abatoarele. Mai ales că un contract în derulare a fost afectat de o posibilă schimbare de carcasă între abator şi beneficiar. Dar, cel mai mult se gândesc la propria lor carmangerie pe care vor să o deschidă împreună cu Paul Cristescu, fermierul din Plugova, cel care le-a mijlocit şi prima achiziţie de vaci din Irlanda. De altfel, spune Paula Ionescu, cel mai fericit moment din scurta sa viaţă de fermier de până acuma a fost momentul în care cele 50 de juninci gestante au coborât din TIR şi au început să zburde în curtea de 2,5 ha a fermei.
Deci, bornele viitorului sunt: punct de sacrificare, carmangerie şi magazin online. La vânzări Paula Ionescu se pricepe, deoarece a lucrat în domeniu.
Familia a fost surprinsă când a aflat de intenţia ei de a intra în zootehnie, iar fetiţa Paulei Ionescu a fost bucuroasă că în sfârşit mama ei i-a cumpărat şi doi câini.
Cât priveşte realităţile sectorului zootehnic, Paula Ionescu spune că: „este un domeniu cu prea multe formalităţi care ar putea fi simplificate. De exemplu, dacă tot am SNIIA, de ce să nu folosesc documentele scoase de acolo, în loc să operăm într-un alt registru de mână?!”.
Taurii lor de montă au fost autorizaţi şi notaţi cu nota 9, în condiţiile în care nota 10 este a profesorului. Dar, deşi fac parte din Asociaţia Aberdeen Angus de la Sibiu, nu au fost înştiinţaţi de posibilitatea participării la licitaţie şi altfel decât ca privitori…
Organizarea muncii în fermă este inginerească!
De la dotarea tehnologică şi până la padocul unde se plimbă fericite vacile. Am văzut printre ele şi un Red Holstein, pe care o ţin ca doică pentru orice eventualitate. Lângă biroul asociaţilor, este şi camera medicului veterinar. Cei doi angajaţi permanenţi din fermă au condiţii de locuit foarte bune. Cu duş, televiziune prin satelit şi bucătărie. În fermă mai lucrează un mecanizator şi un paznic. Curtea este întreţinută, deşi este imensă (2,5 ha). Au sădit peste o sută de pomi fructiferi şi viţă de vie. Au realizat un colţ primitor din spărturi de lemne care seamănă cu împletiturile. Dincolo, la platformele betonate, silozul este bine păstrat iar lucerna şi cerealele sunt la adăpost, într-unul din grajdurile imense, transformat în magazie. Ferma poate adăposti lejer, după opinia mea, 500 capete femele de reproducţie. Matca de reproducţie beneficiază de o genetică superioară iar fermierii se arată dispuşi să nu facă deloc concesii în ceea ce priveşte soluţiile viitoare, pentru a avea certitudinea unei evoluţii puternic pozitive. Să sperăm că business-ul va evolua din ce în ce mai bine, iar în câţiva ani să revenim cu un reportaj despre o afacere înfloritoare.
ÎN CĂUTAREA NUTRIŢIONISTULUI FERMEI
Cei doi parteneri ai fermei Natur Hof din Adâncata, judeţul Ialomiţa, au nevoie de un nutriţionist priceput în creşterea vacilor Angus la grajd. Acum, după doi ani de experienţă, au înţeles că nutriţia înseamnă foarte mult în desăvârşirea unei carcase de Angus. Deşi s-au documentat şi au cerut multe sfaturi de la foarte mulţi specialişti, inclusiv de la dr. Vasile Pachiţanu, cred că ferma a ajuns în punctul în care ar trebui să aibă propriul nutriţionist care să îşi şi asume rezultatele viitoare.
Articol publicat in revista Ferma nr. 8 (191) din 1-15 mai 2017