Iureșul vânătorilor
Președintele ICSA, Dermot Kelleher a spus că „pot exista tot felul de motive pentru care un fermier ar putea să nu-și dorească o partidă de vânătoare în timpul căreia participanții dau buzna în ferma lui. Așadar, dacă un fermier consideră că nu este potrivit ca animalele de vânătoare – caii și câinii – să treacă pe pământul lui, la o anumită dată, atunci acea dorință ar trebui respectată”. Potrivit Horse Sport Ireland (HSI), există peste 30.000 de vânători și 300 de cluburi de vânătoare, în toată țara. Vânătoarea constituie cea mai mare activitate ecvestră din Irlanda, sezonul de vânătoare desfășurându-se din octombrie până în martie. Kelleher a mai spus: „acum este cea mai aglomerată perioadă a anului în majoritatea fermelor, e perioada de fătare la oi și la vaci. Mulți fermieri sunt de serviciu 24 de ore din 24 și este inacceptabil ca un fermier să primească pe telefon un mesaj prin care este informat că vânătorii, cu tot alaiul, îi vor traversa ferma în ziua următoare, iar el fiind nevoit să-și adăpostească animalele”.
Dreptul la proprietate
Reprezentantul fermierilor irlandezi propune o planificare riguroasă a partidelor de vânătoare, cu rute precise, astfel încât fermierul să fie anunțat din timp, nu luat pe nepregătite. Prevenit astfel, fermierul irlandez își poate da consimțământul. În caz că, totuși, nu este de acord ca vânătoarea să se desfășoare pe terenurile lui, vânătorii să facă bine să își găsească rute alternative. Sunt, desigur, propuneri ale șefului ICSA, care subliniază că ”fermele de producție nu sunt locuri de joacă. Animalele pot fi periculoase și pot fi panicate de apariția vânătorilor care se mișcă rapid și a câinilor aflați în urmărirea vânatului”. ICSA a spus că pentru a promova relații bune cu fermierii locali, toate cluburile de vânătoare ar trebui să solicite consimțământul înainte de orice vânătoare și să respecte decizia oricărui fermier care spune că nu poate găzdui o vânătoare în această perioadă de activitate zootehnică intensă.
Pușca și cureaua lată
Relațiile dintre fermieri și vânători sunt departe de a fi prietenoase și în România. Crescătorii de animale îi acuză pe vânători că le ucid câinii. Să ne aducem aminte, cel mai mare protest al oierilor organizat vreodată a avut loc la București, în decembrie 2015, din cauza unor prevederi ale legii vânătorilor. Alteori, vânătorii sunt acuzați că nu gestionează corect fondurile de vânătoare și sălbăticiunile intră în culturile agricole și produc pagube. Mai mult, vânătorilor români li se pune în seamă și răspândirea pestei porcine africane, întrucât nu au eliminat porcii mistreți bolnavi. În Parlament se află un proiect de lege inițiat de liberali, care prevede o serie de modificări la legea 407/2006. Printre acestea: despăgubirile pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, prin structurile sale teritoriale, în situațiile în care gestionarul a respectat cerințele legii. Dacă nu, este bun de plată. Totodată, gestionarii ar trebui să plătească 75% proprietarilor terenurilor din tariful de gestionare. Acum sunt obligați să plătească 72%. Proiectul este, pe undeva, prin sertarele comisiilor de specialitate din Camera Deputaților.
