După o iarnă lungă şi cu multă zăpadă (mai ales în anumite zone), care ne-a îngrijorat în privinţa inundaţiilor şi băltirilor de apă, iată că în prezent se constată că din cauza toamnei extrem de secetoase, pe cele mai mari suprafeţe arabile, rezerva de apă a solului nu-i refăcută în totalitate.

În atari condiţii, e bine să folosim cu grijă apa din sol, prin toate măsurile de care dispunem: extinderea în cultură a unor specii rezistente la secetă; reducerea la minim a lucrărilor solului; alegerea atentă a hibrizilor şi soiurilor pentru plantele care se seamănă în această perioadă; folosirea la semănat a unor desimi corelate cu particularităţile hibrizilor, dar şi cu posibilităţile de asigurare a apei; combaterea energică a buruienilor care sunt mari consumatoare de apă; combaterea la timp a bolilor şi a dăunătorilor.

• Extinderea în cultură a unor specii valoroase prin compoziţia chimică a boabelor şi cu producţii eficiente economic, dar şi cu rezistenţă bună la secetă, reprezintă o cale spre stabilitatea economică a fermei. Amintim în acest sens culturile de sorg pentru boabe – la fel de productiv ca şi porumbul, năutul – la fel de hrănitor ca şi fasolea, şofrănelul – de la care se pot obţine recolte de 2-4 tone/ha, iar uleiul din achene este la fel de valoros ca şi cel de floarea soarelui.

• Reglarea atentă a utilajelor folosite pentru pregătirea patului germinativ la culturile care se seamănă în această perioadă, astfel încât printr-o singură trecere să se realizeze atât mărunţirea bulgărilor, cât şi distrugerea buruienilor şi nivelarea solului, permite reducerea trecerilor şi implicit a tasării solului, asigură păstrarea apei în sol şi reduce consumul de motorină.

• Alegerea atentă a hibrizilor (soiurilor) pe care îi semănăm. Când rezerva de apă din sol este insuficientă şi nici prognozele nu sunt foarte promiţătoare este important să acordăm mai multă atenţie hibrizilor, respectiv soiurilor cu perioadă mai scurtă de vegetaţie care ajung mai repede la maturitate. Pentru a nu fi surprinşi de secetă în perioadele de vegetaţie cu consum mare de apă, folosiţi la semănat 2-4 hibrizi cu perioade diferite de vegetaţie, astfel încât dacă intervine o perioadă secetoasă, să nu afecteze toată cultura. Acest fapt este deosebit de important pentru floarea soarelui, porumb şi soia.

• Stabilirea corectă a desimii lanului este una dintre măsurile de care dispunem pentru valorificarea eficientă a apei din sol. În numărul anterior al revistei am precizat limitele desimilor în funcţie de grupa de precocitate a hibrizilor preferaţi în condiţiile date şi limitele inferioare ale desimii pentru fiecare grupă de hibrizi, astfel încât să se limiteze consumul de apă.

• Combaterea energică a buruienilor este o măsură foarte importantă. Buruienile sunt mari consumatoare de apă şi de elemente nutritive, iar multe dintre ele devin şi gazde bune pentru o serie de boli. Folosirea chibzuită a metodelor de combatere a buruienilor, pe cale chimică prin erbicidare sau mecanică prin praşile, asigură eficienţa activităţii şi importante economii.

• Nu uitaţi de controlul permanent al culturilor, pentru a depista, din fază iniţială, atacul de boli şi dăunători care debilitează plantele, le reduc suprafaţa foliară sau atacă sistemul radicular, afecţiuni care în condiţii de deficit de apă sunt şi mai dăunătoare.

Ce mai putem semăna şi în ce condiţii?

• Încheierea semănatului florii soarelui şi a porumbului. Întârzierea semănatului, chiar şi numai cu o săptămână faţă de perioada optimă din fiecare zonă, înseamnă că fazele de vegetaţie cu un consum maxim de apă se vor derula în perioadele de secetă, fapt ce are consecinţe grave asupra recoltelor şi a calităţii acestora. Despre tehnologia semănatului la aceste culturi s-au făcut precizările în numărul anterior al revistei.

Semănatul timpuriu asigură umiditatea necesară încolţirii seminţelor, iar răsărirea se produce în timp scurt. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire se grăbeşte cu două zile perioada de înflorit, reducând perioada de vegetaţie.

• Fasolea pentru boabe şi fasoliţa se cultivă cu bune rezultate după cereale, cartof şi sfeclă, însă NU şi după floarea soarelui sau alte plante leguminoase. Nu este indicată cultivarea în arătura de primăvară.

Înainte de semănat, sămânţa se tratează cu Nitragin, 4 flacoane în doi litri de apă, pentru sămânţa care se seamănă la hectar. O altă varinată este pulverizarea suspensiei bacteriene în sol, concomitent cu semănatul, cu ajutorul unui dispozitiv cu duze montat pe semănătoare.

Perioada de semănat este când, dimineaţa, temperatura în sol este de 8-10 °C. Desimea de semănat este de 30-50 seminţe germinabile pe mp, revenind 60-90 kg/ha, în funcţie de mărimea seminţelor (MMB). Semănatul se execută în rânduri simple, la 50 cm între rânduri, sau în benzi la 45 cm cu 60 cm pe urma roţilor tractorului. Adâncimea de semănat este de 3-5 cm cu posibilitate de creştere la 5-7 cm pe solurile uşoare şi uscate.

În zona solurilor nisipoase, bune rezultate se obţin prin cultivarea fasoliţei (Vigna unguiculata). Se seamănă când la 10 cm adâncime în sol sunt 10-12 °C, la o distanţă între rânduri de 50-70 cm sau la 70 cm între benzi şi 15 cm între rândurile apropiate. Cantitatea de sămânţă de 40-50 kg/ha asigură 20-25 boabe germinabile pe mp.

• Semănatul sorgului. Când temperatura solului se ridică, dimineaţa, la 14-15 °C, ceea ce corespunde cu începutul lunii mai, este momentul semănatului la sorg, şi NU mai devreme, deoarece scăderea temperaturii după semănat la 12 °C reduce numărul plantelor răsărite cu 50%.

Densitatea la sorgul pentru boabe, pe solurile fertile, va fi de 150-200 mii plante recoltabile la hectar, iar pe solurile sărace – 100 mii plante.

La sorgul pentru mături se recomandă densitatea de 40-60 mii plante recoltabile/ha, iar la sorgul pentru sirop 70-90 mii plante/ha.

Cantitatea de sămânţă este de 10-15 kg/ha la sorgul pentru boabe şi de 6-8 kg/ha la sorgul pentru sirop şi mături.
Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat 4-7 cm.

Erbicidarea cerealelor de toamnă

Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire a culturilor. Pagubele pe care le aduc buruienile la aceste culturi sunt în mod obişnuit de 15-20%, dar pot ajunge şi la 70%.

Reuşita erbicidării depinde de alegerea corectă a erbicidelor, în funcţie de speciile de buruieni din cultură, de respectarea dozelor specifice pentru fiecare produs, de momentul aplicării tratamentelor, de reglarea corectă a echipamentului, de respectarea cantităţii de apă (variază între 150 şi 300 litri când se folosesc utilaje terestre şi 50-100 litri când lucrarea se face cu echipamente aeropurtate).

Trebuie avută în vedere şi sensibilitatea soiurilor la anumite erbicide, precum şi sensibilitatea culturilor vecine la erbicidele folosite, mai ales când tratamentele se fac cu ajutorul aviaţiei utilitare.

Atenţie mare la temperatura aerului! Unele erbicide (SDMSA 33, SDMA 50, DM6) se aplică înainte de împăiere, când temperatura este de 14-15oC, pe când alte erbicide (Oltisan extra, Icedin super, Lompar) sunt eficiente şi la temperaturi de 10oC.

În zonele colinare s-au înmulţit mult iarba vântului (Apera spic aventi) şi odosul (Avena fatua) pentru care bună eficienţă are produsul Izoguard 500 SC ş.a.

RECOMANDĂRI

• Puneţi capăt nenorocirilor provocate de aprinderea vegetaţiei uscate!
• Încorporaţi la semănat toată sămânţa în sol. Boabele tratate sunt otrăvitoare pentru păsările şi animalele sălbatice.
• În toate lucrările de erbicidare, tratarea seminţelor şi semănat, respectaţi cu stricteţe indicaţiile de pe ambalajele substanţelor folosite.
• Nu uitaţi: omul chibzuit nu-şi vinde pământul!

ŞTIAŢI CĂ…

• Suprafaţa ocupată cu leguminoasele cultivate pentru boabe a oscilat în ultimul deceniu între 160 şi 170 milioane hectare, ceea ce reprezintă peste 11% din suprafaţa arabilă a lumii;
• Importanţa deosebită a plantelor din această grupă este dată de conţinutul ridicat de proteină al boabelor, care în medie, în ordine descrescândă, este de: 38% la soia, 37% la lupin, 30% la arahide, peste 28% la bob şi linte, peste 27% la mazăre, 26% la fasoliţă, peste 24% la fasole şi peste 23% la năut;
• Unele leguminoase au şi un conţinut ridicat de ulei (soia 16 -25%, arahide 45-56%);
• Conţinutul de glucide variază între 25 şi 50%;
• Făina unor leguminoase, în amestec cu făina de grâu, este folosită la fabricarea pâinii;
• Prin industrializare, din boabele unor specii se poate obţine lapte, brânză, carne (soia), surogat de cafea (năut, soia) etc;
• După recoltare, leguminoasele lasă în sol 100-300 kg azot, fiind foarte bune premergătoare pentru alte culturi.
• La nivel mondial se observă extinderea în cultură a leguminoaselor, dar în ţara noastră suprafaţa s-a redus de la 596,8 mii hectare în 1985 la circa 200 mii hectare în prezent.