Rapiţa va fi o rara avis; deşi a fost semănată în perioada optimă, cultura nu a răsărit din lipsă de apă. Drept urmare, ne aşteptăm ca anul viitor să fie o criză la această cultură: cerere mare de piaţă, ofertă scăzută! Spre exemplu, judeţul Constanţa, care a cultivat an de an în jur de 90-100 mii de hectare de rapiţă (din cele 487 de mii ha teren arabil), anul acesta rapiţa va ocupa în cultură mai puţin de 10 la sută din total suprafaţă.
Temerea fermierilor este că vor pierde şi grâul. În multe exploataţii nu s-a putut însămânţa. Astfel, bobul de grâu trebuia încorporat în sol încă de la jumătatea lunii octombrie. De la răsărire şi până la înfrăţire are nevoie de 450 grade termice. Or, dacă va fi o iarnă timpurie şi lungă, cultura va avea mari probleme cu iernarea.
Practic, ce s-a întâmplat în câmp? În multe ferme, fermierii au abandonat semănatul grâului, deoarece nu s-a putut prelucra solul, mai ales acolo unde premergătoare a fost floarea-soarelui sau porumbul. Unii fermieri au finalizat însămânţările de toamnă cu mari eforturi, cu treceri succesive şi cu consumuri specifice pe hectar ridicate.

CONSTANTA
O campanie agricolă de toamnă întârziată

În sudul judeţului Constanţa, la Albeşti, Paul Mihăiţă Moldovan lucrează 1.300 hectare. „În cei zece ani de experienţă agricolă, aceasta este cea mai grea toamnă cu care ne confruntăm noi. Din august nu a mai plouat deloc, cultura de rapiţă pe cele 180 ha semănate a fost deja compromisă şi am fost nevoiţi s-o întoarcem. Şi, sincer, mi-e frică să mai reînsămânţez cu grâu. Suntem întârziaţi şi este un risc mare pentru noi, ca fermieri, pentru că sunt semnale cum că sezonul rece s-ar putea instala calendaristic mai repede”, ne-a declarat cultivatorul constănţean.
Fermierul din Albeşti are 29 de ani şi este de profesie inginer agronom. Are o strângere de inimă, deoarece 70 la sută din structura de producţie a fermei lui este alocată culturilor de toamnă: rapiţă, grâu şi orz. Temerea este că dacă va semăna o suprafaţă mai mare de grâu care va fi întors în primăvară, atunci există riscul să cultive în loc floarea-soarelui şi porumb – care vor creşte ca pondere în ferma sa -, culturi expuse la condiţiile de secetă şi de arşiţă din primăvară-vară. Se ştie că Dobrogea este o regiune recunoscută prin fenomene meteoclimatice nefavorabile, care se manifestă cu precădere în prima jumătate a anului. „Solul se prelucrează deosebit de greu, nu se mai poate ara. Încercăm să lucrăm în stratul superficial cu un disc greu cu două-trei treceri şi să semănăm. Avem mecanizatori pricepuţi, precum Ion Panait, Ion Georgescu şi Ionuţ Loghin, care ştiu ce au de făcut. Dar totul depinde de vreme; nu am forţat aşa lucrurile, am aşteptat să vină ploile în urma cărora să semănăm în condiţii mult mai bune”, a susţinut Paul Mihăiţă Moldovan.

„Am fost mulţumit de preţuri!”
Producătorul agricol dobrogean este mulţumit de producţiile obţinute anul acesta. A cultivat 80 ha cu porumb şi a recoltat aproape 9.000 kg de boabe la hectar; la floarea-soarelui s-a încheiat cu 3.400 kg/ha. „Pot spune că anul acesta am fost mulţumit de preţuri. La grâu am avut o producţie de 7,2 tone la hectar. Am păstrat o mie de tone în magazie şi am vândut cu 83 de bani/kg. Porumbul luat din curte l-am dat cu 62 de bani/kg”, a precizat cultivatorul.
Ferma de la Albeşti a fost dotată an de an cu tehnică nouă de mecanizare. Spre exemplu, de curând, au fost achiziţionate prin leasing utilaje agricole în valoare de 250 mii de euro. Astfel, în parcul tehnic şi-au găsit locul un tractor Claas de 200 CP şi toate maşinile tractate pentru prelucrarea solului. „Intenţionăm să reducem pe cât putem operaţiunile din câmp. Imediat după recoltat arăm, realizăm o trecere cu discul şi intrăm la semănat”, a completat Paul Mihăiţă Moldovan.

BUZĂU

Ritm de lucru alert la semănatul grâului
Ştefan Ginerică, fermier din Colibaşi, sat de lângă Râmnicu Sărat, era la semănatul grâului în primele zile ale lunii noiembrie. Voia să termine cât mai repede lucrarea deja mult întârziată. În câmp, era ajutat de băiatul său cel mare, Cristian, cel care îi va preluat din mers afacerea şi care îşi doreşte să studieze Agronomia. „Pentru această toamnă am hotărât să realizăm 300 ha cu grâu, mai mult de jumătate din suprafaţa fermei. Două zile pregătim terenul şi a treia semănăm. Am pus rapiţă pe 20 ha şi m-am oprit, pentru că terenul se lucra foarte greu şi nu avea umiditatea necesară unei bune germinaţii a seminţelor. Aşa că anul viitor nu voi avea rapiţă în cultură”, ne-a declarat tânărul cultivator.
Acesta s-a arătat interesat să cumpere o semănătoare mult mai performantă pentru a realiza o viteză mai mare de lucru în câmp, în condiţii optime şi de calitate a semănăturii. Cu utilajele din fermă, la jumătatea lunii noiembrie va încheia înfiinţarea culturii de grâu şi va trece la ogoarele de toamnă. „Solul se pregăteşte rău, dar mergem înainte! Nu a plouat o lună şi jumătate! Unde nu pot ara, vin cu scarificatorul”, a explicat agricultorul buzoian.

Fermier campion doi ani la rând
De câţiva ani, Ştefan Ginerică „s-a cununat” cu performanţa. El a fost declarat de către compania Pioneer Fermier Campion pentru cele 4.000 kg/ha de floarea-soarelui şi 9.000 kg/ha de porumb obţinute anul trecut cu hibrizii P64LE99 (floarea-soarelui) şi P9911 (porumb), iar anul acesta, pentru 4.300 kg de floare la hectar. Şi la grâu a produs mai bine de 6 tone/ha. „Am fost mulţumit de preţuri anul acesta. Am vândut grâul şi la 83 de bani/kg, porumbul (peste 9 t/ha) l-am dat cu 62 de bani/kg, iar floarea la aproape 1,4 lei/kg”, a susţinut producătorul agricol din Colibaşi.

„Am învăţat să fiu tenace în lupta cu stihiile naturii”

Inginerul zootehnist Ion Nicolae avea de terminat semănatul grâului pe cele câteva hectare rămase. Buzoianul din localitatea Cândeşti, actualmente pensionar, creşte un număr mare de porci în gospodărie. Cultivă cereale pentru a asigura hrănirea echilibrată a efectivelor de animale. După ce a lucrat o viaţă întreagă în mai multe ferme zootehnice de vaci şi de porci, imediat după Revoluţie şi-a luat în mâini propriul destin şi a continuat o afacere în agricultură. „Mi-am cumpărat tractor şi toate utilajele de care am nevoie să lucrez terenul: freză, disc, maşină de balotat, presă… Pentru alte lucrări apelez la fermieri prestatori de servicii. Şi eu mă confrunt cu lipsa apei şi din această cauză prelucrez ceva mai greu solul. Dar am învăţat să fiu tenace în lupta cu stihiile naturii, cu problemele de zi cu zi”, ne-a declarat fermierul buzoian.

OLT
“Va fi jale cu agricultura anul viitor!”
Pentru mulţi dintre fermierii olteni, campania agricolă de toamnă s-a încheiat! Dar… fără rezultate! “E jale, nu a plouat din vară! Am semănat peste 800 hectare de rapiţă, orz şi grâu şi nu a răsărit nimic de două luni de zile! Nu am mai întâlnit o situaţie aşa de grea din 2007! Noi ne-am făcut treaba. Şi culmea situaţiei, avem canalele de irigaţii în capătul solelor, iar apa nu va curge prin ele curând…”, ne-a declarat inginerul Claudiu Vezeanu, fermier ce lucrează 1.000 ha pe raza comunei Radomireşti.
Cultivatorul spune că a lucrat exemplar terenul. În solele unde nu s-a putut ara, a fost mobilizat scarificatorul, apoi a utilizat Tigerul. “Pe tot sudul ţării sunt probleme legate de umiditate! Doar pe alocuri, pe zone foarte mici, dacă o să se facă ceva producţie! În judeţul Olt e jale, în Dolj sau Teleorman, la fel. Şi chestiunea este că nu se anunţă ploi! Grâul e în pământ de o lună şi ceva, orzul, la fel. Dacă vor răsări în decembrie, ce pretenţii să mai avem?”, s-a întrebat retoric fermierul din Radomireşti. Apoi a continuat: “Ne vom trezi în primăvară că pe 70-80 la sută din suprafaţă va trebui să punem ceva… Nu am de gând să cultiv rapiţă sau cereale de primăvară, că nu sunt rentabile. Mai bine însămânţez porumb şi floarea-soarelui. Dar, în concluzie, va fi jale cu agricultura anul viitor!”

 
UN PROIECT ABANDONAT
Dezamăgirile fermierului Paul Mihăiţă Moldovan sunt lipsa irigaţiilor, neîncrederea oamenilor în asociere şi birocraţia excesivă în accesarea fondurilor europene. Dacă pentru prima problemă s-ar mai putea face ceva prin implementarea Programului Naţional de Irigaţii, cu celelalte două este cu mult mai greu. „Ar trebui să ne strângem într-o organizaţie a udătorilor; am tot încercat, dar este foarte greu să ne unim! Am fi vrut să mergem la Ministerul Agriculturii şi să ne spunem problemele; ar trebui să fim o voce! Am înfiinţat acum vreo doi-trei ani o cooperativă, vrem să o dinamizăm, că intrase într-un con de umbră”, şi-a vărsat oful tânărul.
„O altă problemă de care ne lovim este accesarea greoaie a fondurilor europene. Am depus un proiect pentru modernizarea fermei, ce constă în achiziţionarea de maşini şi utilaje agricole absolut necesare: o combină, un tractor, scarificator, plug şi disc. În total, vreo 300 mii de euro. Una dintre condiţiile de eligibilitate era ca o treime din producţia obţinută să o transform în produs finit. Adică să am o moară, o fabrică de bere… M-am oprit cu proiectul, că nu se putea! Cui să vând eu 300 tone de făină sau urluială? Nu pot sta la târg cu sacii de făină!”, ne-a declarat, indignat, fermierul.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/221 (ediţia 1-14 noiembrie 2018)