„Am renunţat pentru că vine şi ziua când spui anumitor lucruri: Gata! Nu mai fac!”, ne-a declarat pentru revista ferma.ro fermierul din Bivolari, judeţul Iaşi.
Potrivit acestuia, principalul motiv în luarea acestei dureroase decizii a fost lipsa forţei de muncă. Îi trebuiau cel puţin 100 de oameni timp de trei săptămâni pentru verificarea şi corectarea loturilor de hibridare în urma castratului mecanic. Or, anul trecut, la 500 ha de porumb, nu a găsit mai mult de 60 de lucrători, iar în acest sezon ar fi fost şi mai greu.
Un alt motiv a fost că trebuia să multiplice sămânţa la aceleaşi tarife neschimbate de câţiva ani, lucru pentru care după calculele sale ar fi trebuit să aducă bani de acasă pentru a respecta termenii contractuali.
Ani la rând, suprafaţa cultivată pentru multiplicare de sămânţă, de circa 1.500 de hectare, în care a predominat în ordine: porumbul, floarea-soarelui, cerealele de toamnă şi cartoful, a fost cea mai mare dinţară.
Cu sămânţa de porumb produsă în ferma sa de la Trifeşti, în mai bine de două decenii de activitate, Vasile Lungu ar fi putut însămânţa întreaga suprafaţă cultivată cu porumb boabe a Uniunii Europene de aproximativ 8,5 milioane de hectare!
Vasile Lungu consideră că prin inginerie genetică, cercetarea agricolă ar trebui să rezolve două mari probleme la hibrizii de porumb: androsterilitate citoplasmatică pentru plantele-mamă şi restaurarea fertilităţii pentru plantele-tată.
Marian MUŞAT
