Tractorul – maşina care a redefinit agricultura modernă se confruntă acum cu numeroase provocări. În majoritatea statelor, tendinţa generală este aceea de a creşte suprafaţa medie a exploataţiilor şi a parcelelor în acelaşi timp cu reducerea numărului de ferme. În aceste condiţii, creşterea productivităţii şi a eficienţei economice şi logistice se realizează prin redimensionarea tractoarelor, maşinilor agricole şi a echipamentelor în raport cu suprafaţa parcelelor.
Marii producători de tractoare au pariat pe putere
Creşterea capacităţii de lucru a maşinilor agricole nu se poate face fără un spor de putere. Aceasta este o lege elementară a fizicii şi mecanicii. Încă de la apariţia primelor tractoare agricole, companiile producătoare au lucrat pentru a dezvolta modele cu o putere tot mai mare. Logic, următorul pas a fost creşterea lăţimii de lucru a echipamentelor.
Legea lui James Watt spune că: pentru aceeași cantitate de muncă, caii putere și timpul sunt invers proporționale. Adică dacă crești timpul, scazi caii putere şi invers. Dacă dispunem de un timp dublu, putem să utilizăm doar „jumătate de cai putere”. De exemplu: un tractor de 500 CP care funcționează 8 ore poate face aceeași cantitate de muncă ca şi un tractor de 250 CP care funcționează 16 ore.
Autonomia crește timpul de lucru al tractorului
Dezvoltarea de noi tehnologii, respectiv apariţia primilor roboţi agricoli şi a tractoarelor autonome, a deschis noi perspective pentru industria constructoare de maşini agricole. Totuşi, de multe ori, tehnologia nu conduce şi la rezolvarea unei probleme, ci contribuie la activarea unor noi modele de afaceri.
Cum va arăta tractorul viitorului?
De cele mai multe ori, autonomia este promovată şi văzută ca o soluție pentru deficitul de forță de muncă. În realitate, autonomia „crește” timpul disponibil pentru munca de teren. Practic, autonomia, fie că este vorba despre tractoare autonome sau roboţi agricoli, permite operarea unui timp mai îndelungat, chiar 24/24 şi a mai multor maşini/echipamente în acelaşi timp, sub supravegherea unui singur operator.
Rămâne de văzut care dintre aceste tehnologii se vor dovedi mai eficiente în rezolvarea celor două aspecte principale pentru agricultură: gestionarea buruienilor și (in)disponibilitatea forței de muncă.
Tractorul mai mic costă jumătate per cal putere
Mulţi analişti ai industriei de maşini agricole sunt convinşi că a fost atins vârful în ceea ce priveşte puterea maşinilor agricole (CP).
Pe măsură ce tehnologia autonomă se „maturizează” şi sunt dezvoltate tot mai multe maşini agricole autonome, tendinţa de creştere a numărului de cai putere se schimbă. Studiile efectuate în SUA arată că odată cu adoptarea tehnologiei autonome, tot mai mulţi fermieri preferă tractoarele de mai mică putere pe care pot să le exploateze o perioadă mai lungă.
Această tendinţă are o explicaţie simplă: raportul preţ/CP este mai mic în cazul tractoarelor de mai mică putere. De exemplu, în SUA, în cazul tractoarelor de mare putere (peste 500 CP), preţul este de peste 1000 dolari/CP, comparativ cu un tractor de 100 CP pentru care raportul este de cca. 675 dolari/CP. Prin urmare, la preţul unui tractor de 500 CP pot fi cumpărate cel puţin 7 tractoare cu o putere de 100 CP, ceea ce reprezintă un total cumulat de 700 CP. Ipotetic, dacă cele 7 tractoare de 100 CP vor putea fi operate autonom, sub supravegherea unui singur operator, acestea vor fi mult mai eficiente decât un singur tractor de 500 CP. De asemenea, în cazul unor defecţiuni tehnice, utilizarea mai multor tractoare este mai puţin supusă riscurilor.

PUTERE/GREUTATE VS. SĂNĂTATEA SOLULUI
Cursa pentru creşterea puterii maşinilor de lucru are un impact negativ ascuns: sănătatea solului. Dacă luăm în considerare exemplul cu 1 tractor de 500 CP vs. 7 tractoare de 100 CP, tractoarele de mică putere au o greutate mult mai mică şi vor lucra cu echipamente mai uşoare, ceea ce contribuie semnificativ la reducerea compactării solului.
Echipamentele mai mici vor redefini productivitatea
Tendinţele „noii revoluţii” în agricultură sunt puternic influenţate de evoluţia tehnologiei, respectiv: digitalizare, autonomie, robotică, etc. Dar, în acelaşi timp, principiile de bază ale ştiinţei agronomice nu pot fi ignorate.
În ultimii ani, tractorul autonom şi roboții de câmp și-au dovedit capacitatea de a îndeplini sarcini diverse fără a necesita implicarea efectivă a unui operator, doar o „supraveghere” de la distanţă. Pe măsură ce „noua revoluție agrară” este condusă de autonomie, devine tot mai clar că echipamentele mai mici și mai eficiente – care operează o perioadă lungă de timp – vor redefini şi productivitatea în câmp.