În urmă cu mai bine de 17 ani, puţin după ce atinsese vârsta majoratului, Jenică, aşa cum îi spun apropiaţii, a decis că e mai bine pentru el să purceadă la drum, atras de mirajul Europei şi de dorinţa de a trăi mai bine. Considera că satul – o aşezare răzeşească, uitată de Dumnezeu între dealurile molcome ale Covurluiului – nu-i oferea destule motive să rămână pe loc.       

După ce a robotit cu sârg în podgoriile franceze ale Bordeaux-ului, a socotit că i-a venit sorocul să se adune la vatra satului natal.

“Îs 4 ani de când m-am întorc acasă, în Jorăşti. Într-un fel am fost constrâns pentru că amândoi părinţii se prăpădiseră şi nu avea cine să îngrijească de casa părintească”, mărturiseşte Jenică.    

O MÂNDREŢE DE GOSPODĂRIE

Tot ce a agonisit în anii petrecuţi în străinătate departe de ţară a investit în gospodărie. Mai întâi a cumpărat în jur de 2 hectare de teren, suficient pentru planul său. Apoi şi-a ridicat două solarii în suprafaţă de 10 ari în care cultivă: roşii, ardei, vânătă, ardei iuţi.

De asemenea, a plantat 17 ari de livadă cu principalele specii de pomi fructiferi: măr, păr, piersic, cireş, prun şi 600 de butuci de viţă de vie cu poamă nobilă (Şarbă, Muscat Ottonel, Merlot şi soiul de masă Moldova), cu material săditor achiziţionat de la SCVV Bujoru. Anul viitor via va intra pe rod.

Jenică Poştaru a avut timp să amenajeze un heleşteu, pe care să-l populeze cu crap, caras, novac şi să crească porci şi orătănii. L-a ajuns, cu totul, cam 100.000 de lei.

LEGUMELE BIO DE LA JORĂŞTI

În tot Jorăştiul nu găseşti o mândreţe de aşa de gospodărie. Dar ambiţia lui Jenică Poştaru a fost să cultive legume bio şi să le vândă. A făcut o grădină de toată frumuseţea, aşa cum erau odinioară cele ale jorăştenilor, cei care au furat din secretele cultivării legumelor de la vestiţii grădinari din sudul Dunării – bulgari şi sârbi – oploşiţi pe mealagurile Covurluiului…

Mijlocul verii l-a prins cu o recoltă de impresionantă de legume proaspete, aromate şi gustoase. Tone peste tone…

Dar unde şi cum să le vândă? În satul cu 1.700 de suflete, multe dintre ele chinuite de boli şi sărăcie, nu era loc. A anunţat pe reţelele de socializare că are marfă bună şi ieftină. N-a „mişcat” multă lume iar cei care s-au înduioşat i-au răspuns doar cu… inimioare şi like-uri!  

AMBALAJUL E LA PREŢ DE TOMATE

A luat la rând supermarketurile! Dar Jenică a avut o experienţă tristă, l-au luat în râs! “Mi-au oferit foarte puţin pe roşii: 1,6 lei pe kilogram, aduse la uşă, cu grafic de livrare la litera contractului şi numai în ambalajele anume inscripţionate pe care trebuia să le cumpăr. Păi, numai lădiţele costau 1,4 lei/bucata. Toate astea se întâmpla în vreme ce la tarabă nu găseai roşii ca ale mele fără 7 lei kilogramul! Nu se merita, că ieşeam în pierdere”, a susţinut jorăşteanul.  

Atunci şi-a dat seama că e mult mai uşor să grădinăreşti, decât să negustoreşti!

ROŞII DULCI CA LA JORĂŞTI, PE NICIUNDE NU GĂSEŞTI!

Producţia de legume obţinută a fost semnificativă, dar până la urmă s-a descurcat. „M-am făcut cunoscut şi mi-au venit clienţi de la Galaţi, de la Tg. Bujor, din localităţile învecinate, să cumpere  pentru magazine ori pentru propriul consum. Legumele pleacă de acasă, că eu nu am timp să mă deplasez. Nu am avut preţuri mari: roşiile cele mai scumpe le-am dat la 4 lei kilogramul, ardeii capia la 6 lei, ardeii iuţi la 10 lei. Ce nu am putut vinde a rămas pentru conserve! Fac toată gama pentru iarnă: suc de roşii, bulion, zacuscă, dulceaţă de ardei iuţi, dulceaţă de murături; zeci de sticle şi borcane bine sterilizate şi depozitate cu grijă în beci”, a precizat cultivatorul.

Cele mai multe dintre conserve au plecat în Franţa. L-a ajutat un frate care are un camion. A vândut destul de bine. Borcanul de dulceaţă de ardei iuţi, spre exemplu, la 24-25 de euro; sucul de roşii şi bulionul la 5-6 euro.

“AM CUMPĂRAT DIN CURIOZITATE”

Nicu Tofan, un gălăţean care a lucrat o viaţă întreagă pe locomotivă, este unul dintre muşteriii lui. Are şi el puse destule zarzavaturi şi pătlăgele în legumăria de la casa părintească din Jorăşti, dar parcă sunt mai gustoase ale lui Eugen Poştaru!

„Am cumpărat roşii de la Jenică, mai mult din curiozitate, şi am văzut diferenţa: ale lui sunt mai aromate şi foarte gustoase, nu le stropeşte şi-s şi mai ieftine decât cele de pe piaţă”, ne-a declarat jorăşteanul.

Şi abonaţi ca el la marfă proaspătă bună şi ieftină sunt destui.   

AR FI VRUT SĂ RENUNŢE…

În frumoasa lui gospodărie, Jenică munceşte de unul singur. Se urcă pe tractor, trudeşte la grădină, în solarii, în plantaţii…

Când e năpădit de treburi şi nu mai face faţă, cheamă în ajutor. Însă, nu mai găseşte oameni cu ziua la muncă; sunt tot mai rari şi cer bani mulţi, başca vor şi mâncare, şi băutură, şi ţigări, iar de înhămat la treabă, pas!

“Nu am familie, mai iau un zilier când este nevoie şi-l plătesc cu 100 de lei plus… protocol”, zice râzând jorăşteanul.

E greu de unul singur, ar fi vrut să renunţe, l-a încercat de mai multe ori gândul, dar nu a făcut-o! A îngropat prea mulţi bani în gospodărie ca să se lase biruit!

Când am vorbit cu el, Eugen Poştaru făcea curăţenie în solaria. Scotea vrejurile, se pregătea să le dezinfecteze, urmând să înfiinţeze o cultură de usturoi românesc.

Nu mi-am făcut o socoteală la costurile de producţie, la cât am investit. Dar pot spune că la roşiile vândute cu 4 lei/kg îmi rămâne un leu. Nu vreau să dezvolt afacerea; nici nu am cu cine şi nici cu ce! Mă mulţumesc cu ce am, deocamdată.

EUGEN POŞTARU

Legumicultor Jorăşti, jud. Galaţi

CU BANII DIN GRĂDINĂRIT A PLECAT DIN ŢARĂ

Tot ce a realizat până acum tânărul fermier la Jorăşti a cerut mult efort şi sacrificiu! O muncă intensă deprinsă din familie. Copil fiind, tot de grădinărit s-a ocupat. A deprins meserie de la părinţi şi bunici, care cu asta se ocupau. Aveau grădina plină cu vechi soiuri de roşii puse pe araci: inimă de bou, creţe de bulion – dumadă românească sănătoasă. “Înhămam calul la căruţă şi le duceam la oameni prin comună. Cu banii strânşi de pe legume am putut pleca în Franţa”, ne-a declarat Jenică Poştaru.

un articol de

MARIAN MUŞAT