Primăvara devreme, agricultura nu scapă fără scumpiri la sămânţă, pesticide şi prestări servicii (aici suferă mai ales cei care nu deţin toate utilajele necesare prelucării solului). Dacă e vară, foarte cald şi secetă prelungită, cu siguranţă apa devine mai scumpă şi, inerent, preţul irigaţiilor usucă şi mai tare bugetul agriculturii.
Toamna, da, e vremea recoltelor şi a speculei generalizate în ceea ce priveşte preţurile. De la legume, fructe, cereale, până la carne şi lapte, totul devine mai scump. Cel puţin teoretic. Practic, statisticile arată că în luna septembrie a acestui an s-au înregistrat scumpiri de sub un procent.
Tot acum intră în scenă şi principalii actori: de o parte producătorii, de cealaltă procesatorii şi, în funcţie de anumiţi factori, pe la mijloc se situează Ministerul agriculturii. Anumiţii factori sunt fie politici, fie financiari, fie de conjunctură. Sau toţi la un loc.
Miza anunţării scumpirilor agroalimentare nu este mare, însă efectele pe termen scurt şi mediu justifică oarecum interesele comerciale de fiecare parte implicată. În ceea ce priveşte procesatorii, motivaţiile acestora sunt în general constante, indiferent de sezonul agricol: majorarea costurilor la materia primă, preţurile crescute la combustibili şi utilităţi, majorarea taxelor şi impozitelor.
Producătorii sunt, de regulă, victime sigure în ceea ce priveşte sportul naţional cu aruncarea mâţei moarte peste gard. Îi arată cu degetul şi procesatorii, şi mulţi dintre consumatorii finali, şi chiar unii reprezentanţi media mai puţin documentaţi. De fapt, în cele mai multe cazuri, preţul “la poarta fermei” rămâne la acelaşi nivel sau chiar scade, în timp ce creşte vertiginos (şi de multe ori, artificial) preţul de raft al produselor agroalimentare.
În această perioadă, cele mai mari fluctuaţii sunt însă la nivel declarativ. Cu cât, când şi de ce se scumpesc alimentele? Dacă procesatorii anunţă scumpiri de până la 30 la sută (în panificaţie, spre exemplu), ministrul Agriculturii spune că aceste majorări nu sunt justificate şi că de vină pentru specula care se naşte în jurul preţurilor sunt adaosurile comerciale nejustificat de mari.
Acelaşi ministru a avansat trei ipoteze diferite într-o singură săptămână: ba că vor fi scumpiri de până la 10 la sută, ba că până la 8 procente, ba că – ultima variantă – nu ar trebui să se scumpească deloc produsele agroalimentare, pe baza analizelor ministerului.
În toată această prognoză nesigură, din ce în ce mai multe alimente importate invadează piaţa românească şi coşul zilnic al consumatorilor interni, mai ales pe fondul scăderii puterii de cumpărare. Iar certitudinea este că în această privinţă nu se face mai nimic… Norocul multor producători stă în noul trend al târgurilor tradiţionale care sunt organizate în marile oraşe. Dar acestea nu suplinesc nici pe departe golurile lăsate în agricultura românească de lipsa unor politici coerente care să sprijine producţia internă!
