Recunoscute da, însă asumate de prea puține ori. Pentru mine întâlnirea cu acești oameni e întotdeauna motiv de bucurie, dar și de indignare. Bucurie și mândrie pentru că majoritatea crescătorilor din Asociația condusă de Pavel Iovăneasă – și în frunte cu el – sunt tineri, dornici să readucă oieritul montan în Retezat așa cum a fost odată, pe vremea bunilor și străbunilor lor. Au neveste tinere, băcițe vrednice care nu se dau în lături de la muncile grele din ferme și copii frumoși care deja le calcă pe urme. Indignare pentru că în loc să-și vadă de treburile zilnice și de greutățile pe care oricum le presupune oieritul montan, mai trebuie să facă față și unor autorități aflate într-un soi de hibernare. Da, oieritul e de când lumea, dar prezentul ne obligă pe noi toți să-i asigurăm supraviețuirea și, de ce nu, un viitor mai bun.
Salut prezența, și de această dată, a oficialilor veniți la Toteși, ceva mai mulți ca număr, că doar suntem în an electoral. E important să fii acolo unde se întâmplă cu adevărat lucrurile în agricultură, chiar și la o expoziție de profil. Dar și mai important e să nu rămâi cu văzutul și aplaudatul. Ca autoritate competentă ce ești, să nu uiți că acești oameni au nevoie de un sprijin real, nu numai de o vorbă bună. De pildă, să se acorde din 2017 sprijin pentru producția la ovine, așa cum propunea profesorul Ioan Pădeanu, de la catedra ovine a USAMVB Timișoara, prezent la Totești.
Ca să nu mai vorbim despre anii de încercări și discuții purtate pentru declararea ca rasă a ecotipului de Țurcană Brează. L-am întâlnit prin târg și pe Gheorghe Neață, director în MADR și o prezență cu care ne-am obișnuit la expozițiile de ovine. Ne spune că oieritul e unul singur și nu trebuie să fie separat de nimic și de nici un interes. Eu zic dă, Doamne, așa să fie! „Sunt susținătorul structurării rasiale a varietăților de Țurcană. ~nsă m-am izbit de zidul cercetării științifice care nu vrea să înțeleagă că oamenii aceștia au insistat de-a lungul anilor asupra selecției unor caractere de producție și că sunt mai presus de toate cercetările care se fac în unele instituții”, mi-a spus Gheorghe Neață. A mai mărturisit că, aflat în fața pensionării, are un mare regret că nu a reușit omologarea. I-am sugerat că dimpotrivă, poate acum va avea mai mult timp să dedice acestui proiect important pentru crescătorii de ovine… Așadar, Domnilor cu decizia, voi ce stați confortabil și citiți aceste rânduri, când vom putea spune că avem rase de ovine ca Breaza, Băla sau Bucălaia?!
Despre organizarea expoziției BREAZA – Regina Țurcanelor am numai superlative. A fost ediția cu numărul 9, în prima duminică din octombrie, lume multă, Breze una și una, 50 de boxe pline ochi, și mai mulți crescători tineri în Asociația „Retezatul – Hațeg” față de ediția precedentă, un primar gospodar reales la Totești care sprijină zootehnia locului și, măcar în de sărbătoarea lor, voie bună printre oieri. Toți cei care au participat cu animale au fost premiați cu diplome și produse de uz veterinar necesare în ferme.
Pavel Iovăneasă, președintele Asociației “Retezatul-Hațeg”: „Speranțele vin foarte greu pentru noi, crescătorii de ovine. (…) Noi nu doar că ne-am rugat, ci am încercat să facem fapte bune de-a lungul anului pentru ca Dumnezeu să ne răsplătească cu un timp frumos astăzi. Și uitați ce vreme minunată avem! Românul dintotdeauna a crescut animale, și în special oi. Prin ceea ce facem noi încercăm să încurajăm tinerii, de aceea ați și văzut în expoziție tineri prezentând frumoase exemplare. Trebuie să-i îmbărbătăm și să îi pregătim pentru greutățile acestei activități”.
Articol publicat in revista Ferma nr. 21 (182) din 1-15 decembrie 2016
