Absolvent al Institutului Agronomic Timișoara, acesta s-a apucat de cultivat pământul în 2005, avându-i alături pe cei doi fii ai săi, Răzvan și Tudor, primul, în vârstă de 29 de ani, inginer agronom și el, iar cel mic (28 ani), medic veterinar. În prezent, cei trei administrează o suprafață de 850 hectare și, mai nou, se ocupă și de creșterea bovinelor pentru carne.
Un mix de rase
În toamna anului trecut, Radu Soldubanu a construit un adăpost având o capacitate de 140 de bovine. Investiția inițială a fost de 650 mii de lei. În momentul de față adăpostul găzduiește o sută de viței, majoritatea metiși. „Ne-am profilat pe tăurași la îngrășat. Asta ne aduce un venit mai ritmic, spre deosebire de sectorul vegetal, în care banii sunt încasați o dată la șase luni. Ne-am dori să ajungem la 500 de capete pe serie, ceea ce înseamnă un rulaj de 1.500 de animale pe an”, ne-a explicat fermierul. Pentru asta, are în plan construirea a încă două adăposturi, cu baza aferentă, în care este inclusă și o stație de producere a nutrețurilor combinate, cu furajare automată.
De partea de zootehnie se ocupă Tudor. Grajdul deja funcțional adăpostește diferite exemplare, de la Bălțată Românească, la Limousine, Angus negru și roșu, sau chiar Albastru Belgian. Un mix de rase, achiziționate de la diverși fermieri din zonă, sau produși rezultați în urma propriului program de hibridare. Greutatea maximă până la care tăurașii sunt ținuți în fermă este de 300 kg. Exemplarele care trec de această limită fac un spor mai mare de greutate, dar și consumul de hrană crește, consideră Radu Soldubanu.
An de referință, producții peste medie
Pe partea de cultura mare, 2016 este un an de excepție la SC Agro Radu SRL și Solaxyt SRL, societăți pe care Radu Soldubanu le administrează și care anul trecut au înregistrat o cifră de afaceri de peste două milioane de euro, din care circa zece la sută a fost profit! La porumb, deși nu recoltase încă până la data de 5 octombrie decât pe două parcele mici, se așteaptă o producție de cel puțin zece tone. Asta în condițiile în care anul trecut abia ajungea la 5,5 tone. 5.000 de tone sunt deja contractate, la 530 lei tona, dar va trebui să mai vândă ceva pentru a nu depăși capacitatea de stocare a silozurilor. „Am pe stoc 3.000 tone de grâu de panificație și se pare că nu sunt șanse să-l comercializăm prea curând, din cauza prețului mic. Dar nici nu există cerere. Dacă l-aș vinde acum la 50 de bani kilogramul, aș ieși în pierdere și nu-mi permit asta. Vorbim totuși de un grâu cu gluten mediu de 27%, proteină 13,5%, masa hectolitrică peste 78. Tot ce am vândut anul acesta (1.700 tone) a fost grâu furajer, pentru care am primit 51 bani/kg. Am obținut și 8 tone de grâu la hectar pe anumite parcele, dar media e undeva la 7 tone. La orz am făcut 6,3 tone, în schimb la triticale a fost o dezamăgire, am înregistrat doar 3,5 tone”, ne-a declarat inginerul agronom. „Eu vreau să fac calitate, dar din păcate deocamdată la noi nu se plătește calitatea așa cum ar trebui. Pentru un ban sau doi mai puțin, morarii preferă să cumpere grâul din magazii, unde există mereu riscul de infestare cu boli de la rozătoare, pe când în siloz nu există așa ceva. Pe de altă parte, eu cheltuiesc în plus ca să aduc marfa la un nivel de calitate superior. Eu condiționez cerealele, le tarez, scot praful și mizeria din ele, le aerez. Nu este normal așa ceva. Dar probabil se va regla piața și în privința asta”, completează Radu Soldubanu.
Deși a fost un an cu precipitații destul de multe și a existat o presiune din partea bolilor, a reușit totuși să țină sub control culturile, intervenind la timp și cu produse de calitate. Doar la rapiță a ieșit în pierdere. A înființat 130 de hectare, dar 30 dintre ele a trebuit să le întoarcă, din cauza ploilor târzii din toamnă, care l-au făcut să întârzie semănatul. A riscat ieșind din epoca optimă și în final a pierdut. A obținut o medie de doar 1,9 t/ha. La floarea-soarelui, în schimb, a obținut o producție de 3,5 t/ha, iar la soia a ieșit cu o medie de 3,3 tone. Toată cantitatea de floare a vândut-o la 1,35 lei/kg. Pentru soia avea încheiat un contract pentru 500 tone, la 1,3 lei/kg.
Următorul obiectiv: achiziția de terenuri
Doar opt procente din suprafața lucrată este proprietate personală. „Am investit foarte mult în tehnologie și acum începem să cumpărăm terenuri”, ne-a explicat agronomul. În zona în care se află, hectarul de teren arabil poate fi achiziționat în cel mai bun caz cu 2.500 euro, dar se poate ajunge și la 4.000 euro.
Pentru lucrările din câmp dispune de șapte tractoare cu puteri între 90 și 230 CP, două combine, un încărcător autopropulsat și gama de utilaje necesară activităților agricole. Cea mai recentă achiziție, un disc scurt de 6 m, de la Farmet, o folosește la dezmiriștit și pentru pregătirea patului germinativ. „Sunt adeptul unor lucrări de agro-tehnică clasice. După recoltare facem imediat o dezmiriștire. Într-un an în care avem precipitații vara, după cultura de rapiță, facem un fel de greening (înverzire – n.r.), fără a solicita subvenția de la APIA, în sensul că încorporăm samulastra în pământ și asta îmbunătățește structura soulului. Înverzire, dar pe banii noștri. După porumb arăm, iar după floare intrăm cu un disc greu pentru a pregăti cultura de grâu sau alte păioase. Scarificăm o dată la trei ani, respectiv după păioase, pentru a afâna solul și a da posibilitatea apei să circule mult mai bine. Avem terenuri în care stratul arabil este foarte subțire și jos se află o placă de argilă, care ar trebui amestecată cu stratul arabil ca să rețină apa mai mult, pentru că altfel o pierdem foarte ușor. Un plug care să ajungă la adâncimea de un metru m-ar ajuta foarte mult”, a concluzionat ardeleanul.
Subvenții cu… dobândă
Pentru el, ca de altfel pentru mulți agricultori din România, 2016 a fost un an foarte dificil din punct de vedere financiar. „Subvențiile au intrat târziu. Abia la sfârșitul lui iulie a intrat ultima tranșă din plata pe suprafață, dar știu că mai sunt fermieri care nici până la această dată nu și-au primit banii. Este primul an în care am fost obligați să apelăm la acel împrumut bancar, în baza adeverințelor de la APIA. Dar nu cred că este în regulă acest mecanism. Pentru că nu mi se pare normal să plătesc dobândă pentru banii mei. Un procent din ce am realizat a trebuit să înapoiez băncii”, spune Radu.
MAREA PROVOCARE RĂMÂNE VALORIFICAREA TĂURA{ILOR
„Încercăm să găsim un partener străin serios prin care să facem export direct, pentru că deocamdată livrăm prin intermediari”, ne-a mărturisit Radu Soldubanu. Pentru un kilogram în viu primește acum între 2,5 și 3 euro, în funcție de rasă, iar abatorizarea nu reprezintă o soluție rentabilă. „Ni se oferă 9 lei/kg în carcasă, astfel că dintr-un produs de 500 kg aș rămâne cu jumătate. Iar dacă îl vând în viu la 300 kg, primesc 12 lei/kg și ies în avantaj”, susține acesta. A livrat deja două transporturi. Cam patru luni durează un ciclu de îngrășare a vițeilor.
O PIATĂ A CEREALELOR DELOC LIBERĂ SAU REALISTĂ
Având experiența de anul trecut, când a rămas cu o cantitate destul de mare de grâu pe stoc, și din păcate prețurile nu l-au ajutat să recupereze pierderile, anul acesta și-ar fi dorit să valorifice cât mai mult din producție, în condițiile în care capacitatea de stocare este de 6.000 de tone. Unul dintre cele cinci proiecte pe fonduri europene implementate până acum a fost pentru crearea a trei silozuri a câte o mie de tone fiecare. Ulterior a mai construit trei celule din bani proprii. Acum a depus un nou proiect la AFIR, pe Submăsura 4.2, pentru dublarea capacității de stocare, la 12 mii de tone, iar în curând ar urma să dea în folosință un punct de preluare a cerealelor, respectiv două celule de câte 500 tone fiecare, pentru că face și achiziții de cereale. „Anul acesta, pe zona Satu Mare, eu am plătit cel mai mult pe kilogramul de grâu de panificație, respectiv 55 de bani. Am avut cereri pe care le-am refuzat pentru că nu mai aveam loc să depozitez”, susține fermierul.
El consideră că prețurile fixate de marii traderi nu reflectă cu adevărat realitatea din piață. „Cred că la nivel de România, traderii au o înțelegere între ei și de aceea nu cred că putem vorbi despre o piață cu adevărat liberă și reală. Lucrez cu Ameropa și sunt destul de mulțumit de această colaborare. Chiar dacă dau la un preț mai mic, rămân cu satisfacția că am încasat banii odată, pentru a-mi putea organiza activitatea din fermă și a-mi programa investițiile”, constată Radu Soldubanu.
Articol publicat in revista Ferma nr.19(180) 1 – 15 noiembrie 2016
