Prin lucrările de tăiere trebuie să ne folosim de acest proces natural în aşa fel ca tufele să fie în stare de creştere şi înflorire timp cât mai îndelungat.

La stabilirea modului de tăiere trebuie să avem în vedere o serie de factori: condiţiile de mezoclimă şi microclimă, fertilitatea solului şi posibilităţile de udare, clasa (Thea hybrida, Polianta, Floribunda, urcători, de parc etc.), numărul valurilor de înflorire, locul formării florilor (pe lăstari anuali sau pe ramuri de un an sau multianuale), modul de folosire a florilor.

Tăierea soiurilor din grupa teahibrizilor

Aceste soiuri pot fi utilizate sau numai pentru plantări în masiv, deci pentru decor, sau pentru decor şi flori tăiate.

Înainte de tăiere tufele se dezmuşuroiesc, iar solul se nivelează, apoi procedăm la tăieri în funcţie de vigoarea soiului (mică, mijlocie, mare) şi destinaţia florilor (pentru decor sau flori tăiate).

În funcţie de aceşti doi factori tăierile se execută în modul următor: dacă tufele vor servi pentru decorarea grădinii, unde se cere un număr cât mai mare de flori, atunci soiurile de vigoare mică se scurtează la 4-6 muguri, cele de vigoare mijlocie la 6-8 muguri şi cele de vigoare mare la 8-10 muguri.

În cazul când aceleaşi soiuri se cultivă pentru producerea de flori tăiate, unde contează lungimea tijei şi mărimea florii, ramurile rămase se taie mai scurt cu câte doi muguri din fiecare clasă de vigoare, deci 2-4, 4-6, 6-8. Contează şi numărul de ramuri ce se lasă după tăiere: la tufele pentru decor, în funcţie de vigoarea soiului, se lasă 6-8, la cele pentru flori tăiate 4-5.

La fel de importante sunt şi felul şi calitatea ramurilor de un an, mai groase şi care pornesc de la baza tufei, iar dacă acestea nu sunt suficiente se aleg ramuri de un an situate pe o porţiune de ramură de doi ani (Figură).

La teahibrizi nu se lasă porţiuni de lemn de trei ani pentru că lăstarii şi florile ce se dezvoltă pe ele nu sunt de calitate. Încă o regulă de care trebuie să ţinem seama: ramurile mai groase se taie mai lung, iar cele subţiri mai scurt. Este bine să nu lăsăm ramuri bifurcate pentru că acestea duc la îndesirea tufelor.

Dacă pe ramurile groase sunt ramuri secundare aceste se taie la 2-3 muguri la soiurile pentru decor şi se elimină la cele pentru flori tăiate. Este important ca mugurii deasupra cărora se face scurtarea să aibă o poziţie exterioară faţă de centrul tufei pentru ca lăstarii ce apar să nu crească spre interior îndesând tufa.

Tăierea soiurilor din grupa floribunda şi polianta

Întrucât aceste soiuri sunt folosite în majoritatea cazurilor pentru decor şi ornamentare, tăierile lor se aseamănă cu cele ale teahibrizilor viguroşi, excepţie făcând unele soiuri de vigoare mică. Se execută o tăiere lungă de 6-10 muguri.

Se elimină ramurile vechi de 3-4 ani (cu coajă cenuşie-negricioasă), cele necoapte, cele din centru sau care se încrucişează, lăsând 8-12 ramuri viguroase. Ramurile lăsate să fie în primul rând cele ce pornesc de la bază, de un an şi apoi cele situate pe lemn de 1 an sau 2-3 ani. Ramurile secundare, mai subţiri, se taie mai lung ca la teahibrizi, la 15-20 cm.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(40)/2006