APIA a demarat Campania de informare a fermierilor privind depunerea Cererii Unice de Plată în anul 2018, sub sloganul: „Drumul către o agricultură performantă trece pe la APIA. Depune Cererea Unică de Plată şi în 2018!”... Înălţător şi mobilizator îndemn, dar parcă nu prea cadrează cu… performanţa.

Statisticile arată că în România sunt înregistrate 3,42 milioane de exploataţii agricole, cu o medie de 3,65 hectare per exploataţie, de patru ori mai mică decât media UE, iar aproape 75% dintre fermele româneşti au sub 2 hectare! De asemenea, randamentele sunt în urma mediei europene cu 37,1% la producţia de grâu şi 49,3% la producţia de porumb, iar mai puţin de 2% din exploataţiile din România dispun de un tractor, una dintre dotările tehnologice de bază din domeniul agricol. Aproape 70% din fermele din România au venituri mai mici de 2.000 euro, din cauza fragmentării şi lipsei cooperării între fermieri! Cu siguranţă că se face performanţă agricolă în România, dar aceasta nu este majoritară. Din păcate…

Un important lider al fermierilor declara că cel puţin jumătate de milion de români care primesc subvenţii pentru agricultură lucrează pământul cu sapa şi trăiesc la limita subzistenţei… Concluzionând, suprafeţele sunt mici, veniturile aşijderea, deci accesul la inputuri – seminţe, îngrăşăminte, substanţe de protecţia plantelor – este ca şi inexistent în aceste cazuri.

Nu cu mult timp în urmă, mă aflam în judeţul Tulcea şi unii fermieri mi-au declarat că încă mai folosesc sămânţă din porumbar. E clar că zgârie pământul degeaba. Unii lucrează zeci şi chiar sute de hectare, dar cea mai mare parcelă are doar 10 ha. De aceea nu pot pune rapiţă. Cum poţi performa pe aceste petece de teren? E motivul pentru care trebuie grăbită comasarea terenurilor, corelată şi cu alte legi clare, simple şi scoase la timp.

De când s-a urcat în şaua Agriculturii, ministrul Petre Daea a rezolvat, în mare, problema cu acordarea la timp a subvenţiilor. Mai sunt disfuncţionalităţi, şi nu puţine. Însă durerea mare e că valoarea subvenţiilor se menţine la un nivel scăzut. Potrivit statisticilor, plata pe suprafaţă acordată fermierilor români a fost anul trecut sub 200 de euro/ha, în condiţiile în care media UE pentru aceste plăţi este de 270 de euro/ha. Chiar dacă agricultorii români trebuie să realizeze produse de calitate şi să le vândă pe o piaţă comună, de mulţi ani plata pe suprafaţă a rămas la valori mici, comparativ cu fermierii comunitari. În UE, cea mai mare subvenţie pe suprafaţă (SAPS) o iau agricultorii maltezi – circa 600 de euro/ha. Sume consistente primesc şi fermierii din Olanda (459 euro/ha), Grecia (418 euro/ha), Italia (394 euro/ha), Franţa (291 euro/ha), Polonia (212 euro/ha).

De ce? Pentru că, din păcate, la momentul preadării la UE, nu am avut negociatori foarte buni. În comisia de specialitate, delegaţia României a negociat nivelul subvenţiilor alocate la nivel de suprafaţă agricolă doar pentru 7 milioane de hectare, ori noi avem declarate 9 milioane hectare. S-a luat în calcul situaţia statistică de la nivelul anului 2004-2005. Atunci a intervenit un coeficient de reducere liniară cu 11%, pentru a se putea plăti subvenţia pentru celelalte 2 milioane de hectare. Practic, ne-am mulţumit cu ce ni s-a dat.

Aşa este şi acum. Mulţi producători agricoli susţin că profitul net pe care-l obţin în urma cultivării terenului este fix subvenţia! Poate că nu e rău, dar nici echitabil nu e, dacă ne raportăm la marea familie europeană din care facem parte.

În spaţiul public se mai aud voci favorabile eliminării subvenţiilor în agricultură… Nu se ştie ce ne va rezerva viitorul exerciţiu financiar al UE. Dar să nu uităm, deocamdată, că pentru marea majoritate a producătorilor agricoli subvenţiile sunt un îngrăşământ starter cu eliberare controlată!