Au mai însemnat început de toamnă fără stropul de apă care să ajute rapiţa să răsară şi toamne lungi până spre decembrie, care au momit fermierii să semene până foarte târziu. Iernile au fost… care mai secetoase, care cu ceva zăpadă, chiar dacă viscolită, dar măcar au fost ierni, plantele au parcurs repausul hibernal, dăunătorii au urmat un ciclu normal de dezvoltare, iar bolile au fost ţinute în frâu de Mama natură.
Până luna trecută am avut cea mai caldă iarnă din toată perioada cu înregistrări meteorologice, ceea ce nu este doar un fapt divers, ci o mare ameninţare pentru culturile agricole înfiinţate în toamnă. La temperaturi de peste 12-15 grade C ziua, atât rapiţa, cât şi cerealele de toamnă au vegetat.
Sucul celular a fost diluat, iar îngheţul brusc, aclo unde s-a produs, e posibil să fi compromis investiţia şi munca fermierilor. Pericolul pierderii plantelor la îngheţ este dat nu atât de temperaturile negative, cât mai ales de faptul că plantele, nu doar că nu erau călite, ci se aflau în plin proces de creştere vegetativă.
La o temperatură exterioară de peste 8 grade C, dăunători precum Cheuthorynchus quadrridens pot perfora tulpina rapiţei. Ciclul biologic al dăunătorilor este perturbat de evoluţia atipică a temperaturilor. În astfel de condiţii, fermierii, în mod preventiv, au fost nevoiţi să monteze încă din iarnă capcanele pentru insecte, pentru a putea interveni la momentul oportun.
Precipitaţiile suficiente din toamnă şi temperaturile foarte ridicate au determinat o dezvoltare vegetativă foarte intensă. La rapiţă, acolo unde s-au aplicat tratamente fungice cu rol de regulatori de creştere, exista o stare fitosanitară mai bună, dar în solele în care nu s-au făcut tratamente, chiar dacă nu s-a ajuns la dezvoltarea tijei florale, talia mare a plantelor a permis dezvoltarea unei mase vegetale foarte mari şi o expunere masivă la phoma lingam, eurysiphe communis şi la alternaria brassicae.
La cerealele de toamnă semănate în epoca normală a intervenit suprapopularea, din cauza înfrăţitului excesiv. În luna ianuarie aveam sole semănate cu orz de toamnă, dar şi unele cu grâu, în care înălţimea plantei principale a depăşit 25 cm şi care au parcurs înfrăţirea excesivă, nefirească pentru soiurile respective.
Specialiştii spun că plantele supradezvoltate au o mai mare susceptibilitate la acţiunea îngheţului. În general, în solele suprapopulate, bolile foliare găsesc condiţii optime de dezvoltare. Monitorizarea şi intervenţia la momentul optim cu produse cu efect nu doar preventiv, ci mai ales curativ va fi o provocare suplimentară pentru fermieri.
Dar, ca şi cum problemele pe care climatul le pune fermierilor nu ar fi suficiente, în acest an, agricultorii trebuie să facă faţă uneia dintre cele mai mari provocări – lipsa insecticidelor neonicotinoide din lista soluţiilor de tratare a seminţelor. Guvernanţii noştri, care ar fi trebuit să protejeze agricultura României de această nenorocire, ridică din umeri arătând spre Uniunea Europeană. Dar uită să ne spună că nu au făcut mai nimic pentru a obţine o exceptare sau o amânare a punerii în aplicare a restricţiei până atunci când s-ar fi găsit alte soluţii de combatere pentru Diabrotica virgifera, Agriotes spp. şi în special Tanymecus dilaticollis.
Siguranţa alimentară a românilor este o politică pe care orice om cu implicare în destinele acestei ţări ar trebui să o pună înaintea oricărui alt interes. Combaterea dăunătorilor care devorează culturile semănate în primăvară nu este doar o problemă a fermierilor, ci a noastră a tuturor, deoarece, prin amploarea lui, fenomenul va deveni o problemă naţională. Soluţiile propuse pentru a evita atacul acestor insecte prin asolament, prin semănat în aşa fel încât răsărirea să se petreacă în afara perioadei de hrănire a insectelor sau prin aplicarea tratamentelor cu insecticide direct pe culturi în momentul atacului sunt subiecte de colocviu fără aplicativitate practică. Pierderile de recoltă vor fi enorme!
Ion VOINEA
Product Manager KWS Seminţe
