„Povestea a început în anul 2014 când căutam soluții pentru a acorda de muncă și iarna angajaților mei, cei opt mecanizatori. În urma discuțiilor prelungite cu ei, am ales această soluție – o activitate care să solicite forță de muncă pe timpul iernii și mai puțin pe timp de vară. Așa am ajuns să-mi ridic un sector zootehnic, în completarea celor 500 de hectare, în mare parte luate în arendă, pe care le exploatez”, susține Ștefan Oprea.
De ce a ales să producă lapte?
Inițial, fermierul a vrut să aibă în creștere și exploatare o rasă de carne, dar un prieten, zootehnist, specializat pe rasa de carne, l-a sfătuit să se axeze pe animale de lapte. La rasele de ovine de carne, banii vin o dată pe an, în perioada când se valorifică berbecuții pentru pastramă; mielul de carne se vinde ceva mai greu pe piață.
În urmă cu doi ani, Ștefan Oprea a achiziționat circa o sută de animale de la un crescător din județul Bacău care în 2013 a fost beneficiarul unui proiect cu fonduri europene. Fermierul băcăuan a intrat în imposibilitatea de a mai îndeplini condițiile și termenele proiectului semnat și atunci s-a hotărât să vândă o parte din animale. „Le-am achiziționat la un preț rezonabil și pentru a obține performanță, a trebuit să cumpăr și exemplare cu valoare genetică ridicată pentru reproducție. Așa că am fost în Austria de unde am adjudecat la licitație publică doi berbecuți (primul la 1030 euro și celălalt la 1050 euro), dar și 30 de mieluțe”, ne-a declarat Ștefan Oprea. Acum ferma lui are un efectiv total de circa 200 oi de din rasa Friză de lapte, 20 metiși și alte 25 de ovine din rasa Cap negru de Teleorman, omologată în anul 2009 de către autoritatea națională în domeniu, ANZ.
După cum aflăm de la fermier, investiția totală se ridică, undeva, la o sută de mii de euro.
PERFORMANȚĂ PRODUCTIVĂ: 400 LITRI DE LAPTE PE AN
Friza (în germană ostfriesisches Milchschaf – „oaia friză de lapte”) este o rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, originară din Insulele Frizice de Est – Germania. Aceasta este specializată pentru producția de lapte, fiecare exemplar putând da în medie 400 litri anual, cu un conținut de grăsime de 6,4%.
Oaia friză (sau frizonă) este o rasă precoce (după vârsta de un an) și prolifică, adecvată pentru turme mici. Oile fată de regulă câte doi și, adesea, trei – patru miei. Greutatea oii poate ajunge până la 70 kg. Producția anuală de lână este în medie de șase kilograme.
În România este puțin răspândită și acolo unde există, e folosită pentru încrucișări de infuzie cu rasa Țurcană.
O rasă care se aclimatizează mai greu în România
„Marele meu regret este că nu am reușit să cresc efectivul de animale din cauza faptului că rasa se aclimatizează mai greu la condițiile din România. Aș fi vrut să fac un proiect pentru oițele mele, dar nu am reușit. În România nu sunt fermieri acreditați pe rasa Friză, toți cei care mai cresc ovine frizone le-au adus în țară la negru, pentru că transportul, actele sanitar-veterinare, vaccinurile, toate astea triplează valoarea efectivă a animalului. Or, conform legislației noastre actuale, aceste cheltuieli plus transportul nu sunt decontate de către bugetul de stat”, a susținut fermierul gălățean.
Un vis greu de realizat: o asociație de profil!
Mai mult decât atât, în România nu este constituită nici o asociație de profil, pentru că deținătorii de oi Friză – câți mai sunt – nu au acte prin care să dovedească proveniența animalelor. Așadar, oficial, nu există crescători de ovine de rasă Friză. Cu Ștefan Oprea ar fi o excepție care confirmă… regula!
Fermierul a încercat să constituie o asociație a crescătorilor de ovine de rasă Friză, dar s-a lovit de un impediement: ar trebui să se înregistreze fermieri care să aibă împreună un efectiv minim de două mii de animale și cu documente legale privind rasa. Or, acest lucru nu se poate realiza deocamdată.
„Am vorbit cu președinta Asociației Crescătorilor de Ovine și Caprine Teleorman, Ruxandra Joițoiu, care de o viață întreagă se ocupă de selecție și de ameliorare. Aceasta a constatat că rasa Friză nu reușește să se amelioreze la condițiile din România, din acest motiv, probabil, nu s-a reușit reglementarea acestei rase. Dar viitorul oilor frizone nu-l văd prea colorat, cred că nu este bunăvoință începând de la Federațiile crescătorilor de animale și până la ANZ și Ministerul Agriculturii”, încheie discuția, ușor dezamăgit, fermierul Ștefan Oprea.
