În cursul lunii noiembrie s-au întrunit condiţiile termice şi hidrice necesare încolţirii seminţelor, răsăririi plantelor, iar pe largi areale s-a produs şi înfrăţirea lor. În concluzie, se poate aprecia că starea de vegetaţie a cerealelor de toamnă este bună şi foarte bună la data intrării în iarnă, fapt care aduce optimism în casele agricultorilor, după un an în care nu au fost scutiţi de multe necazuri precum grindină, vijelii şi lungi perioade de secetă.

Starea de vegetaţie a culturii de rapiţă pentru ulei este diferită de la o zonă la alta şi chiar de la parcelă la parcelă. În prezent avem culturi bune, cu densitate normală şi cu plantele în faza de rozetă, dar şi culturi cu creştere luxuriantă, a căror rezistenţă la ger este minimă, fiind expuse îngheţului. Această situaţie poate avea două cauze principale: fie au fost semănate prea devreme, fie au fost fertilizate greşit înainte de semănat cu îngrăşăminte cu azot sau cu îngrăşăminte complexe cu raport în favoarea azotului (2:1:1 sau chiar 3:1:1), care au favorizat creşterea plantelor, dar au diminuat rezistenţa lor la îngheţ. Cei care au fost prudenţi când au constatat că plantele au tendinţă de creştere exagerată, au făcut tratamente cu substanţe care să încetinească fenomenul. În funcţie de data la care s-au efectuat tratamentele, acum fermierii pot spera ca, dacă plantele vor beneficia de strat de zăpadă, să treacă bine peste iarnă.

Determinări esenţiale în semănăturile de toamnă:

– numărul de plante/mp;
– numărul de fire/mp;
– adâncimea nodului de înfrăţire.
Prin împărţirea numărului de fire la numărul de plante se obţine gradul de înfrăţire. Adâncimea nodului de înfrăţire se exprimă în mm: dacă valorile sunt de 20-30 mm faţă de suprafaţa solului, înseamnă că plantele sunt protejate faţă de ger.
Determinările se fac pe diagonala parcelei, numărul lor fiind în funcţie de suprafaţa luată în studiu şi de uniformitatea culturii.
Fiecare punct de determinare se marchează cu beţe vizibile, pentru a reveni în primăvară în aceleaşi puncte, datele obţinute fiind importante deoarece exprimă rezistenţa la ger a soiului cultivat.
Dacă pământul a intrat în iarnă neîngheţat, iar stratul de zăpadă este prea gros şi există pericolul de epuizare şi asfixiere a plantelor, se impune tăvălugirea culturii.
Dacă se formează crustă de gheaţă fără zăpadă, pentru prevenirea asfixierii plantelor, se impune spargerea acesteia cu tăvălugi cu cuie, câmpuri de grape etc.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect citiţi in revista Ferma nr. 21/204 (ediţia 1-14 decembrie)

Un articol semnat de IOAN BORCEAN