La culturile de toamnă sunt zone în care densitatea este mică încă de la răsărit, iar gradul de înfrăţire este redus, ca urmare a condiţiilor climatice nefavorabile din toamnă, continuate în acelaşi mod şi în primăvară, la care se adaugă şi particularităţile genetice ale multor soiuri cu grad de înfrăţire mic. Viteza de creştere a plantelor din primele luni a fost influenţată negativ de insuficienţa apei şi de fluctuaţiile termice mari, perioade cu temperaturi scăzute alternând cu perioade calde, precum şi mari diferenţe între temperatura din cursul zilei şi cea din cursul nopţii. În aceste condiţii, în zonele afectate de aceste fenomene înălţimea plantelor va fi mai mică, iar fraţii vor avea spice cu număr mai redus de boabe.
Pe solurile cu aprovizionare slabă cu fosfor, înfrăţirea productivă va fi şi mai redusă.
La culturile semănate în primăvară în perioada optimă, răsărirea s-a produs cu întârziere, din lipsa apei necesară pentru încolţire, dar şi din cauza scăderii temperaturii după semănat. În aceste condiţii, răsărirea a fost neuniformă şi plantele cu rădăcini firave.
Înrădăcinarea rapidă a plantelor răsărite este mult influenţată de factorii climatici amintiţi şi de slaba aprovizionare a solurilor cu fosfor în forme accesibile plantelor. În ultimele trei decenii, fermierii au aplicat îngrăşăminte în principal cu azot şi chiar îngrăşăminte complexe cu raportul NPK în favoarea azotului (3:1:1 sau 2:1:1), deci sărace în fosfor, fapt care a contribuit la reducerea rezervei solului în acest important element. Aceasta a determinat încetinirea creşterii rădăcinilor, cu efecte negative asupra nutriţiei plantelor şi a rezistenţei la factorii de stres.
Iată, pe scurt, influenţa abaterilor climatice asupra stării de vegetaţie a culturilor.
Încheierea semănatului culturilor de primăvară
Sorgul este o plantă importantă, cu multe utilizări în alimentaţie, în hrana animalelor şi în industrializare, din care anual, pe glob, sunt produse peste 60 milioane tone de boabe. Pentru ţara noastră, importanţa acestei specii s-a mărit odată cu creşterea frecvenţei anilor secetoşi, care fac nesigură producţia altor culturi, devenită fluctuantă de la an la an. Rezistenţa mare la secetă a sorgului se datorează rădăcinilor adânci până la 2 metri, cu masa principală situată pe adâncimea de 90 de cm. Pe rădăcini se găsesc de două ori mai mulţi perişori absorbanţi faţă de porumb, fapt care-i conferă atât rezistenţă mare la secetă, cât şi capacitatea de a valorifica solurile cu potenţial scăzut de fertilitate. Frunzele ceroase se rulează în perioadele de secetă, reducându-şi astfel evapotranspiraţia şi, deci, mărindu-şi capacitatea de a suporta stresul hidric. În consecinţă, sorgul se poate cultiva cu succes şi în zonele cu precipitaţii sub 350 mm anual şi pe solurile cu pH între 4,5 şi 6,5, dar şi pe cele cu reacţie alcalină, moderat salinizate. Producţia de boabe creşte însă odată cu asigurarea unei tehnologii adecvate, putând ajunge până la 10.000 kg/ha.
Semănatul începe când temperatura la 10 cm în sol este de 13-15oC, densitatea la semănat este de 200-300 mii de boabe germinabile/ha, pentru a avea 150-200 mii de plante recoltabile, aceasta datorându-se faptului că sămânţa are o capacitate redusă de germinare în câmp (circa 50% din germinaţia din laborator). Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este de 3-5 cm, aceasta putându-se mări pe solurile nisipoase până la 5-6 cm.
La sorgul pentru mături densitatea la recoltare este de 40-60 mii plante/ha, iar la sorgul zaharat este de 100-150 mii plante/ha.
Meiul este o plantă rezistentă la secetă, care are cel mai scăzut consum de apă dintre toate cerealele, considerent pentru care, deşi recoltele sunt mai scăzute pe glob, această specie asigură anual 28-30 milioane de tone de boabe.
Epoca optimă de semănat este când în sol, la 10 cm adâncime, temperatura este de 10-12oC. Distanţa între rânduri de 25 cm se măreşte la 50 cm pe terenurile îmburuienate. Adâncimea de semănat este de 2-2,5 cm, iar necesarul de sămânţă de 10-25 kg.
Arahidele se seamănă când temperatura solului ajunge la 12-15oC la adâncimea de semănat de 5-6 cm. Zonele favorabile pentru această specie în ţara noastră sunt sudul ţării şi pe nisipurile din Oltenia (Tâmbureşti, Dăbuleni, Malu-Mare), în condiţii de irigare. Calendaristic, perioada de semănat coincide cu prima decadă a lunii mai, când pericolul brumelor târzii a trecut. Semănatul se poate face cu păstăi întregi sau rupte şi cu seminţe. Cele mai bune rezultate se obţin când se seamănă seminţe, folosind 30-50 kg/ha la soiurile cu boabe mici şi 60-75 kg/ha la cele cu boabe mari, cantităţi care se obţin din 100-120 kg de păstăi. Distanţa între rânduri este de 50-60 cm şi respectiv 16-20 cm pe rând. Producţia care se obţine în anii normali este de până la 4000 kg/ha păstăi, din care seminţele reprezintă 65-70%.
În zonele colinare se continuă semănatul la fasole, soia, hrişcă şi chiar porumb, în prima parte a lunii mai.
Lucrările de îngrijire a culturilor în vegetaţie
Prima lucrare este de evaluare a răsăririi plantelor, deoarece situaţia este mult diferită de la o fermă la alta şi chiar de la parcelă la parcelă.
La porumb, cultura cea mai extinsă ca suprafaţă în România, răsărirea este eşalonată. Când între plantele răsărite sunt distanţe sub două săptămâni, cultura se va menţine în vegetaţie şi prin lucrările de îngrijire ulterioare poate să asigure recolte motivate economic. Dacă însă mai mult de 10% din plante au răsărit după trei săptămâni, este necesar să analizaţi dacă prin reînsămânţare se pot obţine culturi cu densităţi normale şi să acţionaţi în consecinţă.
Principalele lucrări de îngrijire din această perioadă sunt cele de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.
• Combaterea buruienilor în condiţii de secetă se va face doar chimic, prin aplicarea de erbicide specifice fiecărei culturi, evitându-se efectuarea de alte lucrări ale solului, care conduc la pierderea apei. În condiţiile răsăririi neuniforme, momentul erbicidării este greu de stabilit, având plante în diferite faze de vegetaţie. O alegere greşită a acestui moment poate să conducă la fenomene de fitotoxicitate. Alegerea erbicidelor trebuie să se facă, la fiecare specie, în funcţie de soluţiile folosite la erbicidarea preemergentă şi de buruienile din cultură şi nu de preţul erbicidului, alegându-l pe cel mai ieftin. Reuşita lucrării este în funcţie de respectarea dozelor menţionate pentru fiecare produs şi de buna reglare şi utilizare a maşinii de erbicidat din dotare. Foarte importantă este calitatea apei folosită la erbicidare, fiind necesară analizarea calităţii acesteia în laboratoare de specialitate. Numai folosind apă de calitate şi în cantitatea recomandată, în funcţie de metoda de aplicare (terestră sau cu aviaţia) efectul lucrării va fi cel scontat.
• Combaterea bolilor şi a dăunătorilor este o lucrare foarte importantă de-a lungul întregii perioade de vegetaţie. Bolile şi dăunătorii frecvenţi în culturile din ţara noastră sunt o problemă în general cunoscută de cultivatori şi analizată în numeroase articole din numerele anterioare ale revistei. Toate bolile şi toţi dăunătorii se combat mai eficient şi cu cheltuieli mai puţine dacă depistarea atacului se face devreme, imediat ce s-a atins pragul economic de dăunare. Pentru eficienţă maximă, folosiţi numai fungicidele şi insecticidele recomandate şi nu înlocuitori cu efecte mai mult sau mai puţin verificate. La fel ca şi în cazul erbicidelor, la prepararea soluţiilor folosiţi numai apă de calitate, în caz contrar veţi reduce sau chiar veţi compromite efectul tratamentului.
PREGĂTIŢI PRIMA RECOLTĂ A ANULUI!
Alte lucrări specifice perioadei privesc pregătirea combinelor, mijloacelor de transport şi a spaţiilor de depozitare pentru noua recoltă. Momentul recoltării rapiţei pentru ulei – prima cultură care ajunge la maturitate – este aproape. Suprafaţa ocupată de rapiţă în acest an a fost diminuată din cauza secetei din toamnă, în prezent recoltarea putându-se face în doar câteva zile, fără pierderi. Coeficientul de pierdere a seminţelor la această specie este foarte ridicat, fapt care impune buna etanşare a mijloacelor de transport. În spaţiile de depozitare trebuiesc încheiate lucrările de dezinfectare, dezinsectizare şi deratizare, cât şi cele de verificare a bunei funcţionări a echipamentelor de manipulare a seminţelor şi a uscătorului.
ŞTIAŢI CĂ…
Phytobac este un bazin (se sapă pământul sub formă de bazin) deosebit de important pentru recuperarea şi epurarea completă a efluenţilor fitosanitari rezultaţi într-o fermă, utilizând puterea de degradare biologică a solului. Firma Bayer propune ca interiorul bazinului să fie umplut cu un amestec de pământ şi paie, acesta fiind izolat de restul mediului înconjurător. Degradarea substanţelor are loc ca într-un sol obişnuit, prin metabolizare microbiologică şi prin procese abiotice.
Efluenţii fitosanitari sunt resturi ale soluţiilor de stropit rămase după aplicare, soluţii diluate rezultate după spălarea echipamentului etc. Efluenţii colectaţi se introduc în Phytobac, unde sunt descompuşi, prevenind astfel poluarea.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 8/235 (ediţia 1-14 mai 2019)
