Nucul are solicitări speciale încă de la plantare. Soiurile trebuie alese cu atenţie, să fie adaptate climatului din România şi fiecărei microregiuni. ”S-ar putea să greşim din start dacă plantăm soiuri care, e adevărat, pot fi foarte bune, dar care provin din alte ţări, cu climat diferit de al nostru, mult mai cald sau mai temperat decât cel din România. Or, astfel de soiuri nu rezistă la iernile din ţara noastră. De exemplu, se anunţa o iarnă cu temperaturi de până la -30oC. Pentru zona Moldovei, nu ar fi condiţii foarte diferite faţă de iernile de altădată, caracteristice acestui teritoriu. Dar materialul săditor adus din zonele cu climat mai călduros are şanse minime de a rezista. Astfel, în plantaţie pot apărea goluri foarte mari, care nu înseamnă altceva decât goluri în respectiva investiţie”, sublinia Margareta Corneanu, şefa Pepinierei Sârca a SCDP Iaşi.
Soiurile produse în România pot fi plantate în orice zonă, dar sortimentul trebuie ales corect. La nuc, sensibilităţile soiurilor româneşti pot apărea primăvara, dacă se ivesc temperaturi scăzute, aşa cum a fost în 2017. De asemenea, precipitaţiile din primăverile reci, în perioada de înflorire, pot împiedica polenizarea, scăzând producţia. ”Aceste lucruri ţin tot de cunoaşterea tehnică. Se vor petrece mai ales atunci când în plantaţie există un singur soi. De exemplu, la Pepiniera Sârca producem patru soiuri omologate, respectiv Miroslava, Anica, Velniţa şi Ovidiu. Sunt soiuri adaptate pentru orice colţ al României, ştiut fiind faptul că nucul poate fi plantat oriunde până la altitudinea de 800-1000 m. De aceea, atrag atenţia asupra faptului că toţi investitorii care ştiu mai puţine aspecte ştiinţifice despre nuc, dar şi despre cireş, şi care se avântă către aceste culturi sperând că dau lovitura cu specii mai uşoare şi căutate pe piaţă, trebuie să se informeze”, atenţiona specialistul pepinierist.
George – cel mai cerut soi de cireş
Şi la cireş cererile sunt în creştere semnificativă, din toate zonele ţării. Cel mai solicitat a fost soiul George – foarte tardiv, cu coacerea fructelor la sfârşitul lunii iulie – început de august. ”La micii fermieri, George rămâne soiul preferat, fiindcă este plăcut să serveşti cireşe, cumva, în extrasezon. Dar cei care au plantat suprafeţe mai mari, pentru producţie comercială, au ponderat acest soi şi cu altele, deoarece la început de august gustul consumatorilor deja este în tranzit către piersici, caise, prune timpurii. Se ţine cont de ceasul interior al gusturilor. Însă, dintre toate cele 15-20 de soiuri produse de noi – deţinând şi Centrul de Excelenţă al Cireşului din România -, soiul George a fost cel mai solicitat”, explica Margareta Corneanu.
Pepiniera Sârca produce o varietate de aproximativ zece soiuri la fiecare specie. “La cireş/vişin, măr, prun, gutui, cais, piersic, nuc ne-am oprit la o paletă variată de soiuri, de la cele precoce şi până la cele cu coacere târzie, astfel încât să răspundem şi dorinţei gospodarilor care ar vrea să poată avea toate speciile în grădină, indiferent de zona geografică în care se găsesc. Astfel, nu mai rămâne decât să primească sfatul specialistului legat de stabilirea sortimentului şi a soiurilor şi fişa cu recomandări tehnice pentru plantare/întreţinere”, concluziona specialistul ieşean.
Margareta Corneanu: “Diferenţele la înflorit sunt foarte mici între soiurile noastre de nuc. Dar ne pot ajuta atunci când apar precipitaţii şi temperaturi mai scăzute primăvara. În general, nucul îşi face singur polenizarea, dar având o varietate de soiuri în plantaţie, ele se pot ajuta între ele şi nu vom avea o diminuare atât de mare a producţiei în anul respectiv“.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/206 (ediţia 1-31 ianuarie 2018)
