Și omul trage la... jugul animalelor - Revista Ferma
8 minute de citit

Și omul trage la… jugul animalelor

capre11 m Și omul trage la... jugul animalelor

Gavrilă Iancu este încă tânăr, nu a împlinit o jumătate de veac. „În ocupația mea de crescător de animale am făcut o pauză, dând curs unei oportunități ivite. Timp de mai mulți ani am fost plecat la muncă în Spania. Am lucrat în construcții, apoi, după ce am strâns ceva «cheag», m-am întors la animalele mele cu mai mult avânt și entuziasm”, își amintește crescătorul. 

După ce a revenit în satul natal, a făcut cerere la primărie și a primit în chirie 40 de ari de teren pe care să-și ridice saivane pentru animalele sale. Încă nu a terminat de construit ferma; l-a costat până acum peste 600 de milioane de lei vechi, o mică avere muncită cu trudă în străinătate, departe de familie. Ar mai avea să schimbe pereții din scândură ai unui adăpost mai vechi cu BCA. Speră să finalizeze construcția până la venirea zăpezii. 

Are dotările necesare unei microferme de producerea furajelor: moară cu ciocănele (uruitor) MC3 pentru procesat furajele grosiere, tractor cu remorcă și alte echipamente agricole, cum ar fi plug, cositoare pentru lucernă, greblă mecanică. 

În fermă lucrează împreună cu soția sa Elena. Pe cele două fete ale lor nu se poate baza; una este încă studentă la Drept, iar cea mare, asistentă medicală în comună. Așa că tot greul cade pe umerii lui și ai soției.

 

Nutreț pentru zilele albe de iarnă!

Fermierul Gavrilă Iancu exploatează o mică suprafață de lucernieră, dar nu-i ajunge să se aprovizioneze cu nutreț pentru întreaga iernă. Terenul este amenajat la irigat și în acest an a scos și a cincea coasă, a făcut 40 de tone de baloți de fân din lucernă, pe care i-a depozitat în condiții bune pentru zilele… albe de iarnă. Animalele sale consumă în anotimpul rece circa 70 de tone de lucernă; așa că trebuie să mai cumpere fân. Acum, prețul unui balot ajunge și la 15 lei. 

Pe timp de vară, se mai duce cu oile pe solele de pe care a fost recoltată producția. Însă nu toți producătorii agricoli din zonă îi permit acest… lux. Nu găsește înțelegere la toți. 

 

„Am intrat în fondul de rezervă!”

 „Cultiv cinci hectare de teren, pe care am pus porumb în primăvară. Anul acesta, din cauza secetei, nu s-au făcut furaje. Am boabe puține. Am strâns o remorcă de porumb de pe două hectare. În total am făcut nouă tone de știuleți de porumb”, ne spune fermierul vădit nemulțumit, făcând o socoteală sumară: „Ca să ies din iarnă, îmi mai trebuie vreo 20 de mii de lei. Va veni și perioada grea a fătărilor…”. 

Pentru oierul Iancu, anul acesta s-a nimerit a fi foarte prost. „Am fost nevoit să cheltui din banii de rezervă anul acesta. Am scos ceva venit cu oile, dar extrem de puțin, iar statul nu ne ajută mai deloc; noi nu avem piață de desfacere în România. De Paști, am vândut 150 de miei la 9,5 lei kilogramul în viu, un preț de nimica. Nu aveam ce face, trebuia să iau ceva bănuți, din care să plătesc oamenii care nu-și primiseră bani din iarnă”, spune oierul.

 

Calculează cât ai zice… „brânză”!

Fermierul gălățean consideră că nu merită să se mai trudească cu zootehnia, dar, după cum ne spune, „trebuie să țin jugul un pic, să țin mai strâns cheltuielile, că am fata la facultate!” 

Din laptele muls de la o capră a obținut peste 7 kg de brânză. Producția a valorificat-o la niște angrosiști de la Focșani, cu 13-14 lei/kg. A pierdut circa 4-5 lei la fiecare kilogram; brânza de capră se vinde cu 18 lei/kg la piață, la liber. 

Pe cap de oaie mulsă nu face nici cinci kilograme de brânză. Pentru laptele produs i s-a propus un preț de 1,5-1,6 lei pe litru, dar îi trebuia tanc de răcire. A insistat să cumpere un asemenea utilaj și să-l achite pe parcurs, dar nu s-a putut, așa că s-a retras. „În luna mai, mulgeam aproximativ 200 de litri pe zi, până la 70 litri la mulsoare, valorificat cu 1,5 lei litrul, aveam asigurat un venit de 300 lei pe zi. La stână, fac în sistem gospodăresc brânză. Randamentul este oarecum bun. Din 200 litri de lapte obțin circa 40 kilograme de brânză. Dacă o vând cu 14 lei/kg, iaca, pot avea la chimir peste 500 de lei zilnic”, calculează fermierul cât ai zice… „brânză”. 

Omul se arată nemulțumit de prevederile legii piețelor. „Cu atestatul de producător e mai mare deranjul. Ne impune să avem act la mână, așa au fost scoși de pe piață o parte din angrosiști. E foarte greu de noi, producătorii, căci avem nevoie de ei! Eu nu pot să merg să vând la piață și să las ciobanul nesupravegheat. Cine știe ce se întâmplă!? Am mai pățit-o!”, susține Gavrilă Iancu. 

 

Subvenții întârziate

Fermierul nu vrea să mărească efectivele nici într-un caz, zice că nu se merită; are destul spațiu de cazare, dar nu poate să asigure hrana pe tot parcursul anului. Măcar dacă banii din subvenții ar veni mai devreme… „Mai în fiecare an, APIA ne-a dat subvențiile în luna mai; destul de târziu, nouă ne trebuie banii în ianuarie, când fată oile, atunci trebuie să asigur un tain special, o îngrijire specială. Și încă ceva, noi nu scoatem bani din octombrie și până la sfârșitul lunii aprilie. În plus, APIA ne dă în primă fază jumătate din subvenții. Așa că se întâmplă ca de multe ori să nu avem bani să ne plătim oamenii”, explică oierul. 

Crescătorul de animale susține că este mare necaz cu forța de muncă. Pentru treburile curente de la stână îi trebuie trei oameni „să n-o mai chinui pe nevastă-mea”, precizează fermierul. Aflăm că pe la fermă „mai vin, rătăciți, oameni fără căpătâi, de prin Botoșani, Iași, care stau la stână câteva zile până primesc primii bani, fură ce găsesc și apoi fug în lumea largă. Nu poți să ai bază în ei”, este convins Gavrilă Iancu. 

 

 


„MĂ ÎMPRUMUT, VÂND, TREBUIE SĂ TRĂIESC!”

Gavrilă Iancu privește cu îngrijorare spre viitorul apropiat. „Anul viitor oile vor făta, nu pot să mă extind, trebuie să vând mieii, pentru ca oile să poată supraviețui. În primăvară am vândut reformele; pe o oaie de 27-30 kg am primit 160 lei la abatoarele de la Șendreni și Focșani. E mult prea puțin! Nu am ce să fac, nu am furaje, trebuie să le cumpăr. Apelez la credite bancare, vând din animale, că trebuie să supraviețuiesc, să trăiesc!”, rostește, într-un târziu, crescătorul de animale din comuna gălățeană Movileni. 

Într-o străfulgerare, pe Gavrilă Iancu mi l-am închipuit rezemat în ghioaga ciobanului în mijlocul câmpului, îmbrăcat în straiele tradiționale ale oierilor, privind departe în gol, îngrijorat și resemnat… Pare a fi imaginea emblematică a ciobanului român pentru acest început de secol și mileniu!

Cisteste si...

Recomandările redacției

Witness P*S – taurul Simmental de 206.000 de euro!

În vârstă de aproximativ unsprezece luni, Witness P*S este cel mai scump taur din rasa Simmental vândut vreodată la o licitație în Bavaria. Taurul recordist este fiul lui Wirbelwind-P*S, a fost crescut de Christiane Böhm

taur Witness PS Witness P*S - taurul Simmental de 206.000 de euro!
Ultimele articole
Comportament natural pe pardoseli antiderapante Nu ignorați pododermatitele!

Nu ignorați pododermatitele!

V-ați întrebat ce legătură există între comportament, productivitate și sănătatea ongloanelor la vacile de lapte? Statisticile arată că o vacă […]

Citește mai multe știri →