Nu puţini sunt cei care acum în luna noiembrie sunt încă cu sămânţa de grâu în saci, tratată, pregătită a fi semănată. În foarte multe zone, în care cu eforturi deosebite şi cu consum mare de carburanţi s-a semănat, sămânţa stă în pământ neîncolţită, sau, şi mai grav, încolţită, dar fără apa necesară pentru alungirea coleoptilului, ca să străbată stratul de sol acoperitor şi să se înrădăcineze.
Rapiţa semănată devreme, la mijlocul lunii august, în teren pregătit fără întoarcerea brazdei, a răsărit neuniform şi a fost atacată, încă din faza de cotiledoane, de dăunătorii specifici, necesitând intervenţii de combatere. Controlul tuturor suprafeţelor semănate şi nerăsărite sau în curs de răsărire trebuie efectuat cu atenţie, pentru a desprinde concluzii corecte cu privire la situaţia actuală, dar şi în perspectivă.
Consecinţele lucrărilor solului efectuate în condiţii improprii, de uscăciune severă, chiar şi fără întoarcerea brazdei, se vor resimţi şi în următorii doi-trei ani, deoarece a fost afectată structura şi viaţa biologică din sol.

Brumar a declanşat numărătoarea inversă a kilogramelor la hectar
Semănatul grâului după perioada optimă, în luna lui noiembrie, va fi pentru mulţi fermieri o necesitate. Această problemă nu se referă la partea de nord a ţării, unde se resimte influenţa climatului oceanic, cu ploi mai abundente şi mai uniform repartizate. Este surprinzător că în zona Banatului, în care conform datelor multianuale seceta de vară este mai puţin accentuată, în acest an cu abateri climatice grave pentru agricultură, situaţia la rapiţă este îngrijorătoare şi semănatul grâului este întârziat.
În general, în fermele care nu au în dotare maşini de prelucrare a solului fără întoarcerea brazdei nu s-a putut realiza semănatul pe suprafeţele propuse şi vor fi obligaţi să continue semănatul şi în prima jumătate a lunii noiembrie. Pierderile de recoltă pe aceste suprafeţe vor fi importante; datele experimentale existente în ţară indică pierderi de cel puţin 100 kg/zi/ha. Aceste experienţe sunt mai vechi, de pe vremea când în ţară se cultivau soiuri cu capacitate bună de înfrăţire şi cu rezistenţă foarte bună la iernare. Acum, când în ţară se seamănă o paletă largă de soiuri, unele provenite din ţări cu alt climat, este imprevizibilă reacţia acestora la semănatul târziu, fapt pentru care se impune mărirea normei de sămânţă cu 15-20%.
Cei care nu dispun de semănători care asigură şi tăvălugirea concomitent cu semănatul, pentru a grăbi răsărirea, în aceste condiţii de sol uscat se impune tăvălugirea, de preferat cu tăvălugi inelari.
După semănat, pe terenurile unde solurile au permeabilitate mică, în alternativa în care ploile din perioada viitoare vor fi abundente şi vor produce băltiri, cu pericol de asfixiere a plantelor, se impune a efectua, cu anticipaţie, lucrări de evacuare a excesului temporar de apă. În general, cantităţile de precipitaţii care nu au căzut conform distribuţiei multianuale, vor cădea în perioada viitoare până la nivelul mediei multianuale a zonei. Este posibil să cadă zăpada devreme şi excesul de umiditate să se producă doar în primăvară devreme, iar în acest caz lucrările îşi vor găsi motivaţia.
În toată perioada viitoare se impune controlul permanent al suprafeţelor semănate, urmărindu-se: densitatea plantelor răsărite şi faza de vegetaţie în care se găsesc, cu observaţii privind înrădăcinarea şi înfrăţirea; starea fitosanitară, respectiv atacul de dăunători, rozătoare, boli şi măsurile care se impun a fi luate.

„Crimă agrotehnică”
Marii agronomi ai agriculturii din ţara noastră, academicienii Ion Ionescu Şişeşti şi Irimie Staicu menţionau că pământul nearat din toamnă (cu excepţia solurilor nisipoase şi a celor supuse eroziunii), este „o crimă agrotehnică”. În alte numere ale revistei noastre am arătat avantajele şi dezavantajele lucrării solului din toamnă cu întoarcerea brazdei sau doar prin afânare, la diferite adâncimi, cu scarificatoare de diferite tipuri, în funcţie de tipul de sol, de starea de umiditate a terenului la data efectuării lucrării, de particularităţile biologice ale plantei ce va fi cultivată, de gradul de tasare a solului în funcţie de lucrările de bază efectuate în anii anteriori, de gradul de îmburuienare şi de infestare a solului cu boli şi dăunători ş.a.

Pregătirea solului pentru însămânţările de primăvară
În paralel cu fertilizările din toamnă cu îngrăşăminte greu solubile sau cu aplicarea amendamentelor şi încorporarea acestora în sol, trebuie să avem în vedere şi perioada de semănat a culturilor din primăvară. Pentru plantele care se seamănă în prima epocă, terenul trebuie să intre în iarnă nivelat şi cu un grad de mărunţire care să permită ca printr-o lucrare superficială să poată fi efectuat semănatul.
Este previzibil că din cauzele deja enumerate, suprafaţa care se va semăna în primăvară (în anul viitor) va fi mai mare, deci este necesar ca încă din aceste zile să efectuăm cât mai mult din lucrările posibil a fi realizate, chiar cu consum mai mare de carburanţi.
Corectarea reacţiei solurilor acide trebuie să fie o prioritate în atenţia fermierilor care-şi desfăşoară activitatea pe aceste soluri bolnave, pe care îngrăşămintele sunt slab valorificate din cauza ionilor toxici de aluminiu, fier şi mangan din soluţia solului şi care distrug perişorii absorbanţi de pe rădăcini.
Cheltuielile făcute cu transportul şi aplicarea a 2-4 t/ha de amendamente trebuie să le împărţiţi la cel puţin 3 ani (50% în anul aplicării, 30% în anul doi de la aplicare şi 20% în anul al treilea), deoarece efectul amendamentelor este de durată. Dacă se are în vedere că investiţiile făcute cu îngrăşămintele sunt motivate numai dacă reacţia acidă a solurilor este neutralizată prin aplicarea amendamentelor, orice efort cu efectuarea amendării este motivat.
Când lucrările solului se execută în momente nepotrivite privind conţinutul de apă, mult de suferit are structura solului, însuşire fizică foarte importantă, deoarece de ea depinde infiltraţia şi înmagazinarea apei în sol, pătrunderea uşoară a rădăcinilor prin spaţiile necapilare, iar perii radiculari rămân în contact cu microagregatele care le asigură apa şi substanţele hrănitoare. Solurile structurate se lucrează uşor, nu formează crustă şi mai departe putem enumera multe alte avantaje pe care fermierul trebuie să le aibă în vedere.
Din aceste considerente este necesar ca încă din această perioadă să ne gândim care vor fi plantele amelioratoare ale solului pe care le vom semăna la primăvară.
Nu uitaţi de controlul produselor depozitate, atât a celor cu conţinut ridicat de umiditate, în special a cartofilor, cât şi a celor cu conţinut scăzut de umiditate. Pentru cei care dispun de silozuri moderne, prevăzute cu aparatură care înregistrează automat şi permanent temperatura şi umiditatea produsului, cât şi umiditatea relativă a aerului păstrarea este uşurată, în timp ce în cazul spaţiilor de depozitare pe orizontală, fără instalaţii de aerare, lucrurile sunt mai complicate.

ŞTIAŢI CĂ…
Procentul de producţie obţinut raportat la recolta maximă potenţială variază în funcţie de valorile pH-ului:
• la porumb, recolta maximă (100%) se obţine la un pH de 6,8 şi se reduce astfel: 83% la un pH de 5,7; 73% la pH – 5 şi 34% la pH – 4,7;
• la grâu, recolta maximă (100%) se realizeză la un pH de 6,8, dar scade la 89% când pH-ul atinge 5,7, se reduce la 76% pentru un pH de 5 şi la 68% pentru un pH de 4,7;
• la orz, recolta maximă (100%) este posibilă la pH de 7,5; ea se reduce astfel: 95% la 6,8 pH; 80% la 5,7pH; 23% la 5 pH şi este 0 la un pH de 4,7;
• la soia, recolta maximă (100%) se înregistrează la un pH de 6,8, scăzând după cum urmează: la 80% pentru un pH de 5,7 şi la 65% la pH – 4,7;
• pe solurile acide, din cauză că au conţinutul de calciu mic, activitatea microorganismelor care mineralizează materia organică, cât şi a celor care fixează azotul atmosferic este stânjenită;
• amplitudinea de variaţie a pH-ului optimă pentru menţinerea solubilităţii fosforului este între 6,5 şi 7,5.
Am enumerat câteva dintre datele culese în activitatea de cercetare din ţară şi din străinătate care arată cât de important este să efectuăm amendarea cu calciu a solurilor acide.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/221 (ediţia 1-14 noiembrie 2018)