Recoltarea florii soarelui se începe atunci când semințele ajung la umiditatea de 13-14% și se încheie când umiditatea acestora atinge 10-11%, moment în care 80-85% din calatidii sunt brunificate. Durata fazei este de circa 6-7 zile. În funcție de mersul vremii, dar și de regiunea agricolă, recoltarea trebuie încheiată până cel târziu în ultima decadă a lunii septembrie.
Hibrizii actuali de floarea soarelui au pericarpul subțire și acesta poate fi ușor fisurat la recoltare dacă reglarea combinelor nu este foarte atent făcută și refăcută de două-trei ori pe parcursul unei zile, în special la combinele din generații mai vechi. În caz contrar, păstrarea este dificilă din cauza instalării mucegaiurilor, intensificării respirației, accelerării unor procese enzimatice sau neenzimatice. În caz de umiditate neuniformă, în masa de semințe este posibil să apară focare de încingere.
Recoltarea soiei este dificilă din cauza inserției joase a păstăilor. În solele în care înainte de semănat terenul a fost bine nivelat, fără plante căzute, recoltarea este mult ușurată și pierderile sunt mici.
Momentul optim pentru recoltare este atunci când frunzele au căzut, păstăile s-au brunificat în procent de peste 80%, semințele au culoarea caracteristică soiului și umiditatea s-a redus la 13-14%. 90% din pierderile de la recoltare sunt cauzate de plantele căzute, dar și din pricina tăierii la înălțimi mai mari de 5-7 cm de la sol. Aceasta înseamnă că trebuie să reglăm atent înălțimea de tăiere în funcție de înălțimea de inserție a primelor păstăi.
O atenție deosebită trebuie acordată prevenirii fisurării boabelor, tegumentul fiind foarte subțire, fapt posibil prin reducerea turației bătătorului și a reglării distanței între bătător și contrabătător. O combină bine reglată are pierderi sub 3%.
Recoltarea sorgului pentru boabe se face la maturitatea deplină a paniculelor principale, neprezentând pericol de scuturare. Această fază de vegetație se atinge spre sfârșitul lunii septembrie. Recoltarea se face cu combinele pentru cereale, cu hederul ridicat până sub panicule.
Recoltarea sorgului pentru sirop se execută la maturitatea în lapte a boabelor, prin tăierea mecanizată a tulpinilor întregi, după care se curăță de frunze și se elimină ultimul internod, care este sărac în zahăr dar bogat în săruri.
Sorgul pentru mături ocupă suprafețe tot mai reduse. Recoltarea se face fie la începutul maturității în lapte a boabelor, când se renunță la semințe, fie la maturitatea în pârgă, atunci când se obține atât sămânță dar și panicule. Acestea din urmă au o calitate mai slabă.
Recoltarea se face prin tăierea paniculelor cu 1-2 internodii. Sămânța se detașează de pe panicule cu mașini speciale, care nu rup ramificațiile.
Încheierea semănatului rapiței pentru ulei
Perioada optimă de semănat pentru rapiță, în condițiile pedoclimatice din România, calendaristic se încadrează între ultima decadă a lunii august și mijlocul lunii septembrie. În numărul anterior al revistei am prezentat principalele aspecte tehnice privind înființarea acestei culturi. Se asigură ca la data intrării în iarnă plantele să aibă formată o rozetă cu 7-8 frunze, fapt posibil dacă între data răsăritului și intrarea în iarnă plantele au acumulat 700-800oC.
Cultivatorii de suprafețe mari este bine să semene eșalonat, folosind 2-3 hibrizi, fiecare cu ritm diferit de creștere, astfel nefiind depășită faza care asigură cea mai bună rezistență la iernare.
Tot în funcție de vigoarea masei vegetative pe care o va dezvolta planta în primăvară, la semănat se decide și distanța între rânduri – 12,5-25 sau 37,7 cm, ultima distanță nefiind recomandată pe terenurile cu grad mare de îmburuienare. Reamintim că realizarea densității dorite – respectiv cea care corespunde cel mai bine pentru fiecare hibrid, în funcție de particularitățile specifice de creștere – se face semănând între 4-5 kg/ha și corespunde unui număr de 70-80 semințe/mp. La hibrizii cu creștere viguroasă și grad mare de ramificare cantitatea de sămânță se poare reduce la 2-3 kg/ha, ceea ce corespunde unui număr de 50-60 semințe germinabile/mp.
Recolta bună obținută 2014 (de circa 2500 kg/ha), an nu tocmai favorabil rapiței din punct de vedere climatic, și posibilitatea exportării a aproximativ 80% din recoltă îi îndeamnă pe mulți fermieri să-și mărească suprafața cultivată. Atenționăm că acest lucru este posibil numai în condițiile respectării unei rotații corespunzătoare de minim trei ani și evitării plantelor cu boli comune (soia, fasolea, floarea soarelui). În solele infestate cu Sclerotinia sclerotiorum rapița nu se poate cultiva decât după 8 ani.
Înființarea culturilor de cereale de toamnă
La data apariției revistei, sămânța este deja procurată, alegerea fiind făcută, în majoritatea cazurilor, în funcție de rezultatele obținute în anul anterior sau în funcție de informațiile obținute pe diferite căi, datele fiind adesea incomplete. Sămânța cumpărată este tratată contra bolilor și a dăunătorilor. În caz contrar, trebuie tratată cu insectofungicide specifice, cu respectarea dozelor și a normelor de protecție a muncii. În continuare facem câteva recomandări tehnologice de bază.
• Nu folosiți sămânță netratată și nu cumpărați sămânță din soiuri necunoscute; riscați să pierdeți din start circa 30% din recolta viitoare;
• Respectați regulile de rotație a culturilor. Prin aceasta reduceți cheltuielile cu îngrășămintele și cu erbicidele, precum și cheltuielile ocazionate de combaterea bolilor și a dăunătorilor în vegetație;
• Folosiți pentru fertilizare întreaga cantitate de gunoi din fermă;
• Aplicați sub arătură îngrășăminte cu fosfor și cu potasiu, pentru a mări rezistența la ger, la secetă, la boli și pentru o mai bună valorificare a îngrășămintelor cu azot;
• Folosiți ca premergătoare pentru cerealele de toamnă plantele care s-au recoltat timpuriu, în primul rând leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul, soiurile timpurii de soia, trifoiul roșu), precum și alte culturi recoltate devreme, cum sunt rapița, inul pentru ulei și pentru fuior (fibre), porumbul cultivat pentru masă verde și siloz; premergătoare bune sunt și porumbul boabe fertilizat și bine întreținut, dar și floarea soarelui;
• Nu semănați cereale după sorg, mei, iarbă de Sudan, iar în zonele secetoase, nici după lucernă;
• Cultura de grâu după grâu este acceptată timp de un an. Monocultura de mai mulți ani este dăunătoare, deoarece favorizează numeroase boli și dăunători;
• Arătura de însămânțare este necesară pe terenurile tasate, pe cele îmburuienate și pe cele infestate cu rozătoare și dăunători, la adâncimea de 20-25 cm. Prelucrarea solului fără întoarcerea brazdei este benefică prin productivitate și consum redus de carburanți. Lucrarea este recomandată pe terenuri mai puțin tasate și cu grad redus de îmburuienare și de infestare cu dăunători;
• Folosiți utilajele din dotare și fiecare oră bună de lucru.
Ioan BORCEAN
ROTAȚIA PORUMB – CEREALE PĂIOASE DE TOAMNĂ
În a doua jumătate a lunii septembrie, în zona de câmpie, hibrizii de porumb cu perioada mai scurtă de vegetație, respectiv cei timpurii și semitimpurii, ajung la maturitate.
Întrucât în structura de cultură din țara noastră, rotația porumb – cereale păioase de toamnă, cu precădere grâu, este obligatorie și admisă fitotehnic ca premergătoare mediocră, cele două culturi depășesc 60% din suprafața arabilă. Din cercetările executate în stațiunile din țară a rezultat că prin cultivarea grâului după hibrizi timpurii de porumb se obține la grâu un spor de recoltă de 18-21%, față de cultivarea după hibrizi cu perioadă de vegetație mai lungă.
Recoltarea mecanizată a porumbului sub formă de știuleți începe când umiditatea boabelor ajunge la 30-32%. Recoltarea sub formă de boabe începe când umiditatea acestora scade sub 25%. Boabele recoltate trebuie aduse la umiditatea de 14%, pentru o bună păstrare. Randamentul în boabe variază între 78 și 83%.
ȘTIAȚI CĂ…
• În luna septembrie începe recoltarea următoarelor plante medicinale: frunze de merișor, rădăcini de cicoare, teci de fasole, semințe de castan sălbatic, frunze de soc și rizomi de obligeană, scaiul dracului și strigoaie, tubere de omag;
• Se reia recoltarea la: rădăcinile de cernețel, iarbă mare, lemn dulce, mătrăgună, osul iepurelui;
• Continuă recoltarea la:
– inflorescențe de coada șoricelului; flori de albăstrele, lumânărică, nalbă mare, sulfină, urzică moartă albă, iarbă de cicoare;
– frunze de afin, fag, laur, pătlagină, plămânărică, podbal, urzică;
– rizomi de ferigă, ghințură cu rădăcini, pir, stânjenel, rădăcini de ipcărige, păpădie, săpunariță, coajă de crușin;
– fructe de afin, cătină; con de hamei; spori de pedicuță, mătase de porumb.
