Are 68 de ani şi activează de peste 40 de ani în agricultură. Numele lui este Samson Popescu şi lucrează 250 de hectare de teren agricol în localitatea Cărpiniş, judeţul Timiş. Îl cunoşteam de la evenimentele în câmp realizate de mari firme de inputuri în solele sale. Întotdeauna a fost la înălţime, dar modestia şi simplitatea l-au caracterizat întotdeauna.

Ferma: De când vă ocupaţi cu agricultura, domnule Samson Popescu, şi ce profesie aveţi la bază?
Samson Popescu: Mă ocup de agricultură de peste 40 de ani, iar de profesie şi la origini sunt tot agricultor. Am absolvit Facultatea de Agronomie la USAMVB Timişoara în anul 1979, acum 41 de ani.

Ferma: De ce aţi ales agricultura şi dacă aţi avea şansa să vă răzgândiţi, ce altă cale aţi urma?
Samson Popescu: Atunci a fost o conjunctură care m-a forţat oarecum să aleg agricultura. Acum însă, dacă aş avea ocazia să aleg din nou, tot pentru agricultură aş opta, doar că mai convins, cu o mai mare încredere în decizia mea. Deşi este o meserie grea, ai satisfacţii, este plăcută. Mă bucur că am fost sănătos, că am putut să fac agricultură şi nu aş vrea să mă laud, dar se pare că asta a vocaţia mea.
La vremea aceea, acum 40 de ani, pentru că familia din care proveneam nu era în graţiile Partidului Comunist Român, eu nu aveam acces la o facultate din care să mă fac profesor, inginer… Mi-au plăcut chimia, biologia… La început am vrut să fac Facultatea de Farmacie, dar am zis că nu se potriveşte pentru un bărbat, mai mult se potriveşte agricultura. Lucrul în natură m-a încântat întotdeauna şi m-a determinat să mă fac agricultor.

Ferma: Cum au fost vremurile în agricultură în tot acest timp şi când aţi dus-o cel mai bine?
Samson Popescu: În trecut era greu. Înainte de ’90 lucrurile erau cu totul altfel, mulţi nu cunosc aspectele astea. Lucrai numai sub presiune, sub ameninţare şi nu aveai nici o satisfacţie, nici materială, nici profesională. Apoi, am avut ani buni şi ani mai dificili, dar, cel puţin după Revoluţie, am făcut şi fac agricultură din plăcere. Am încercat mereu să fac agricultură de performanţă, să aduc în ferma mea tot ceea ce a fost nou în domeniu. Am avut şi am satisfacţii.

Ferma: Ce spuneţi despre avansul tehnicii agricole din ultimii ani? Dar al geneticii?
Samson Popescu: Eu şi lucrarea de diplomă am făcut-o pe Genetică, la domnul profesor Drăcea, care a fost şi rector universitar pe vremea mea, el fiind şi cel care a pus bazele Institutului. M-a pasionat genetica şi vreau să vă spun că două lucruri sunt foarte importante în dezvoltarea agriculturii româneşti. În primul rând, genetica, pentru că a dus la dezvoltarea plantelor cu capacitate ridicată de producţie, şi, în al doilea rând, accesul nostru, al românilor, la tehnologia de vârf. Dacă ne-a adus ceva bun intrarea în Uniunea Europeană, acest lucru a fost accesul la tehnologiile colegilor din Vest. Bineînţeles, pentru noi este mai greu, deoarece capitalul nostru e mai mic, dar oricum, faptul că ai acces pe piaţa aceasta liberă, că poţi achiziţiona utilaje, seminţe şi tot ce îţi trebuie pentru a face agricultură performantă este, zic eu, un beneficiu de care se bucură fermierii care vor să se dezvolte, accesând fonduri şi investind pentru a fi în pas cu ceea ce se petrece în agricultură.
Dacă mă gândesc la cum făceam agricultură în urmă cu 30-40 de ani, în ce condiţii…, constat că s-au făcut nişte paşi uriaşi în acest domeniu, s-au schimbat enorm lucrurile.

Ferma: Care este firma preferată în materie de maşini şi utilaje agricole?
Samson Popescu: În America este o vorbă: dacă în curtea unui fermier vezi culoarea verde, este de înţeles că e un fermier prosper. Nu ştiu dacă în România este tot aşa, dar eu m-am orientat tot spre verdele pe care scrie John Deere.

Ferma: Iar în ceea ce priveşte seminţele?
Samson Popescu: Hibrizii folosiţi în general sunt cei performanţi de la Monsanto şi Pioneer. Acestea sunt firmele de top în lume, cu ele merg.

Ferma: Care este cultura favorită, la care nu veţi renunţa niciodată, indiferent de rezultate?
Samson Popescu: Porumbul. Cultura porumbului, la noi – pe lângă faptul că este o zonă favorabilă -, este cultura care îţi aduce satisfacţii. Chiar dacă au mai fost şi ani secetoşi, cu producţii mai mici, am căutat să rămân la un 65% din suprafaţă cultivată cu porumb. Recordul de producţie în ferma mea a fost de 14.500 de kilograme pe hectar, obţinut cu DKC 5830.

Ferma: Ce aţi învăţat lucrând în agricultură atâţia ani?
Samson Popescu: Agricultura m-a călit. Agricultorul ară, seamănă şi aşteaptă 5-6 luni sau un an pentru a se bucura de roadele muncii, ori pentru asta îţi trebuie răbdare, echilibru şi încredere în Dumnezeu. Noi facem tot ce putem din punct de vedere tehnologic, dar având în vedere că nu putem controla toţi factorii, pentru că lucrăm în câmp deschis, trebuie să accepţi că una îţi propui şi alta realizezi. Noi, agricultorii, primăvara, când vedem verdele crud, uităm de toate neajunsurile din anul precedent şi începem să renaştem exact ca şi natura. Vezi în câmp o potenţială producţie, care poate sau nu să ajungă în hambar în totalitate, pentru că mai pot interveni furtuni, calamităţi, care pot reduce recolta. Asta te căleşte şi te învaţă să fii ponderat în a-ţi anticipa şi realizările, dar şi cheltuielile. Cred că asta m-a călit şi m-a ajutat să mă maturizez.

Ferma: Aveţi o povaţă, un mesaj pentru un tânăr care ar vrea să încerce o afacere în agricultură?
Samson Popescu: Eu îi încurajez pe tineri să urmeze acest domeniu, pentru că lucrurile s-au schimbat mult faţă de acum 30-40 de ani. În studenţia mea, noi, cei de la agricultură, eram trataţi altfel. Se spunea că nu ne-ar fi plăcut cartea şi de asta am mers la agricultură. Colegii mei de la Politehnică spuneau că noi suntem la “Electropai”, eu le-am răspuns cu următoarea replică: „Eh, nu-i chiar aşa! La Facultatea ta scrie ştiinţa care se ocupă cu…, pe când la Agronomie scrie Un complex de ştiinţe”. Lucrând în natură, lucrezi cu mediul, înveţi biologie, pedologie, genetică, toate aceste ştiinţe fiind legate strâns de agronomie. Trebuie să cunoşti toate acestea, de aceea agricultura făcută profesionist are nevoie de şcoală.

Ferma: Cum vedeţi viitorul agriculturii în România?
Samson Popescu: În zilele noastre, faptul că tehnologia avansează şi, din câte spun specialiştii, tot la 18 luni apar noi inovaţii formidabile, este un mare plus. Apoi digitalizarea agriculturii este foarte importantă. Dacă vrei să fii la curent şi să faci agricultură performantă, trebuie să cunoşti toate aceste ştiinţe şi domenii care au, într-un fel sau altul, legătură cu producţia agricolă. Ca agronom, dacă vrei să faci performanţă, trebuie să înveţi continuu, să experimentezi şi să încerci să fii la curent mereu, pentru că lumea merge înainte şi merge într-un ritm alert, iar dacă nu ţii pasul, dispari.
După ‘90 mulţi au încercat să facă agricultură, dar în 30 de ani de la trecerea de la colectiv la concurenţial, puţini au reuşit. A venit timpul să trecem la profesionalism. Dacă nu eşti profesionist, selecţia naturală acţionează şi te elimină. Nu faci faţă, ieşi din sistem.

În încheiere, l-am întrebat pe agricultorul nostru cum a fost anul 2019 şi ce aşteptări are de la 2020. „2019 a fost un an bunicel, cu provocări. Bazele pentru 2020 sunt puse, au răsărit culturile puţin mai târziu, şi rapiţa, şi grâul, dar sunt într-o fază bună. Dacă dă Dumnezeu ploaie şi se mai acumulează puţină apă în sol, probabil vom semăna şi anul viitor în condiţii bune pentru culturile de primăvară”, mi-a răspuns Samson Popescu.

Samson Popescu: „Agricultura mi-a dat următoarea lecţie: să privesc în sus cu speranţă şi să am răbdare”.

Articol publicat în revista Ferma nr. 22/249 (ediţia 15-31 decembrie 2019)