„Foaie verde siminoc/ Învârtiţi hora cu foc”, spune un vechi cântec al Mariei Tănase. Şi cum nici o horă nu se învârte fără a ciocni un pahar de vin, în luna decembrie a anului trecut, chiar am fost la Siminoc, localitate în judeţul Constanţa, la o degustare de vinuri, cu ocazia inaugurării unei noi crame.

Crama aparţine familiei Vlădoi şi este parte a unui proiect mai amplu, cu finanţare europeană, derulat pe Măsura 121, în valoare totală de 483 mii de euro, din care 65% sunt fonduri nerambursabile.
Iniţiatorul şi sufletul proiectului este Ion Vlădoi, unul dintre acei oameni pasionaţi de vie şi vinificaţie.

O pasiune care durează nu de ieri, de alaltăieri, ci de vreo 20 de ani. În anul 1992, familia Vlădoi a început să lucreze serios cele 12 hectare plantate cu viţă de vie pe care le avea în proprietate, suprafaţă suficientă pentru o afacere de familie, care urmăreşte, pe lângă realizarea unui profit decent, şi obţinerea unor produse de calitate superioară, în detrimentul cantităţii. Acesta este motivul pentru care, la sfârşitul proiectului, producătorul din Siminoc nici nu îşi doreşte să aibă în cultură mai mult de 15 ha de vie.

„O calitate atent controlată se face pe suprafeţe de până la 15 ha, iar ceea ce depăşeşte intră în sfera industrializării şi a pierderii de calitate”, explică Ion Vlădoi, care este conştient că la o capacitate de producţie şi de depozitare a cramei atât de mică, trebuie să intre pe piaţa vinurilor Premium şi nu pe segmentul mediu. De aceea, în procesul de vinificaţie va intra numai mustul de primă presă şi ravac (din boabe alese de pe ciorchine).

Via fără cramă e ca puţul fără apă

Până să demareze proiectul de realizare a complexului de vinificaţie, producţia de struguri de pe cele 12 ha era prelucrată după o tehnologie veche, ceea ce nu mai corespundea exigenţelor unui viticultor dornic de performanţă.

Proiectul propriu-zis a început în anul 2007, când a apelat la o firmă de consultanţă, pentru a pune bazele a ceea ce îşi dorea să realizeze. Consultantul ales avea experienţă de 12 ani în realizarea de proiecte pe partea de management, iar în ceea ce priveşte implementarea acestora, firma deţine un portofoliu de 160 de proiecte realizate începând cu anul 2004, toate fiind duse cu bine până la capăt.

Au urmat câteva vizite de documentare în Franţa şi Italia, unde a văzut ce înseamnă să dezvolţi o afacere de familie în vinificaţie, la un nivel foarte ridicat. De la aceste vizite şi până la schiţarea proiectului au trecut patru luni, în care s-a dus munca de definire a ceea ce se putea realiza în condiţiile noastre şi pornind de la ceea ce exista pe teren.

În decembrie 2008 au depus proiectul la APDRP Constanţa – Centrul Regional Sud Est. Şi ca un făcut, pentru prima oară de când se depuneau proiecte pe fonduri europene, sesiunea din decembrie 2008 a Măsurii 121 a fost una extrem de solicitată, fiind depuse 3200 de proiecte, din care 2200 au fost declarate eligibile, cu o valoare de 1,2 miliarde de euro, în timp ce sesiunea avea o finanţare de 56 milioane de euro. În aceste condiţii, s-a stabilit un punctaj minim de 65 de puncte.

La acel moment proiectul familiei Vlădoi a fost cotat cu doar 55 de puncte. Ca urmare, proiectul a fost modificat şi redepus în septembrie 2009. De această dată, a fost introdusă şi partea de vinificaţie, spre deosebire de prima formă, în care proiectul era focusat doar pe partea de plantaţie, cu o valoare de aproximativ 200 mii de euro, în ideea că secţia de vinificaţie va face obiectul unui alt proiect pe Măsura 123.

Introducerea componenţei de vinificaţie a crescut punctajul de la 55 la 65 şi i-a oferit şansa de a fi contractat, în condiţiile în care limita de acceptare a fost de 62 de puncte. Odată cu anunţarea rezultatului selecţiei de proiecte în decembrie 2009, primul pas fusese trecut.

Cofinanţarea, în al 12-lea ceas

Tot atunci a fost semnat şi acordul de finanţare europeană, astfel că din ianuarie 2010 a început căutarea unei bănci pentru avans şi pentru cofinanţare. „Am fost la zece bănci şi m-au plimbat de la Ana la Caiafa, cu sute de documentaţii.

M-au refuzat, afirmând că fie nu am bonitate, fie nu am putere de rambursare, fie nu sunt garanţii suficiente – deoarece nu acceptau crama, via, livada şi utilajele, ci doar imobile. Băncile ne-au ţinut pe loc cu proiectul, din cauză că nu dădeau un răspuns clar. Astfel că la sfârşitul lui iunie 2010 nu aveam finanţare.

În ultimă instanţă am garantat cu casa personală, pentru că nu am avut încotro. Şi aşa am obţinut cofinanţarea la sfârşitul lunii iulie 2010, în al doisprezecelea ceas. La jumătatea lunii august au venit şi utilajele şi tot atunci ne-am apucat şi de construcţia cramei. A fost un efort contra cronometru, pentru că se apropia momentul culesului şi al vinificării şi aveam nevoie de hala principală pentru a putea lucra” ne-a povestit cu patimă Ion Vlădoi.

Tot atunci s-a gândit şi prima oară să renunţe la proiect, dar „în cele din urmă, la CEC am găsit seriozitatea şi deschiderea de care aveam nevoie pentru a duce la bun sfârşit proiectul şi în termen de 3 săptămâni de la depunerea actelor s-a semnat contractul de finanţare” a explicat Ionel Bălan, directorul firmei de consultanţă.

Finanţarea s-a făcut în etape: s-a apelat la un credit punte, care în prima fază a finanţat valoarea nerambursabilă din proiect, adică cei 65 la sută, cu condiţia unui aport propriu de 15 la sută. După ce se întoarce prima tranşă de ajutor nerambursabil, se stinge creditul luat iniţial şi se deschide o linie de credit.

„În data de 13 decembrie am reuşit să depunem şi primul raport de rambursare şi ne aşteptăm ca în cursul lunii ianuarie 2011 să şi încasăm valoarea consumată până în prezent din proiect” a concluzionat consultantul.

Deşi are o perioadă de implementare de trei ani, până în 2012, proiectul va fi finalizat anul acesta. În acest fel, investitorul speră că va câştiga un timp de lucru efectiv cu via şi va amortiza mai uşor cheltuielile pentru a-şi acoperi datoriile.

Cât despre producţie, Ion Vlădoi speră ca în 2-3 ani să ajungă la capacitatea maximă de procesare, acum fiind condiţionat de diferitele stadii de dezvoltare a plantaţiei.
În 2010, din producţia de struguri de pe cele 12 ha a obţinut 15.000 de litri de vin.

Achiziţionarea echipamentelor

„Din ianuarie 2010, când am semnat acordul de finanţare, am început să caut cofinanţare şi, în acelaşi timp, furnizori de diverse echipamente. Am avut oferte de la vreo 8-9 firme, au urmat două luni de documentare şi de vizite în Bulgaria la diverse crame, după ce cu doi ani în urmă am fost şi în Franţa la Bordeaux, iar după încă o lună de tatonări, ne-am restrâns la 4-5 firme.

În martie 2010 am rămas cu două firme care ne-au oferit cel mai bun raport preţ-calitate, Sodinal din Franţa şi TM Inox din Bulgaria.

Am ales TM Inox şi pentru faptul că am ajuns la un acord asupra unui avans extrem de mic pentru contractarea instalaţiilor de inox. Cu toate acestea, am fost nevoit să îmi vând maşina, deşi avansul nu a însemnat nici 1-2% din valoarea proiectului, faţă de 10% cât se practica” ne-a declarat proprietarul cramei.

Prezent la evenimentul de inaugurare al cramei, Eugen Bogdan, managerul TM Inox, a oferit câteva detalii din piaţă. Potrivit acestuia, în România există cinci producători bulgari de echipamente din inox, în timp ce în Bulgaria funcţionează aproximativ 20.

TM Inox a început activitatea de la zero, spre deosebire de alte firme foste companii de stat privatizate. „Astăzi am ajuns să fim reprezentaţi de cel mai mare producător de inox din Europa. Suntem o companie care avem în permanenţă un stoc de o mie tone de inox de diferite calităţi şi avem hale de producţie pe o suprafaţă de 40.000 mp. Nici în Bulgaria, nici în Italia nu se produce vreun kilogram de inox.

Aici nu există tehnologia necesară şi nici fabrici specializate”, a explicat Eugen Bogdan, care în final i-a urat proprietarului să aibă vinuri de calitate, făcând precizarea că tehnologia nu are importanţă decât în proporţie de zece la sută, de mare valoare pentru calitatea vinurilor fiind tehnologul, dăruirea lui şi lucrările din vie.

Crama inaugurată la Siminoc reprezintă al doilea proiect al firmei bulgare, după ce primul a fost realizat la Zimnicea.

DESCRIEREA PROIECTULUI

Proiectul are trei componente:

• Complexul de vinificaţie a fost ridicat prin consolidarea unei construcţii mai vechi, care avea destinaţie de locuit. Prin lucrări de amploare s-a realizat o structură de rezistenţă mai complexă şi mai mare, pentru a face faţă utilajelor achiziţionate şi capacităţii cisternelor. Această componentă a fost finalizată integral, investiţia fiind susţinută din fonduri rambursabile în proporţie de 90 la sută, iar diferenţa din fonduri proprii.

Conform ghidului de proiect, sala de degustare şi de prezentare a vinurilor nu a făcut obiectul finanţării.

• Anexa exploataţiei agricole, constând în biroul administrativ al şefului de fermă, camera pentru paznic, un atelier pentru întreţinerea şi reparaţia utilajelor agricole, o magazie de piese de schimb şi o alta pentru materiale fitosanitare.

Lângă acest obiectiv va fi săpat şi puţul de mare adâncime pentru sistemului de irigaţii.

• Achiziţia de utilaje specifice lucrului în vie a constituit a treia componentă a proiectului de finanţare: un tractor cu toată gama de utilaje – plug, prăşitoare, maşină de stropit cu atomizare pentru efectuarea tratamentelor şi sistemul de irigare prin picurare.

CRAMA – DOTĂRI FUNCŢIONALE

Capacitate de stocare: 5 vagoane, în cisterne de inox de 5000 şi 3000 litri;
Presă de tip închis, cu o capacitate de 3500 litri;
Zdrobitor, cu o capacitate de lucru de 7-8 tone pe oră;
Schimbător de căldură, care se conectează la pompa de mustuială;
Sistem de răcire controlată, programat să menţină 18 grade constant, pentru a păstra aromele şi prospeţimea vinului, astfel încât în a doua sau a treia zi de fermentare să se poată ajunge la temperaturi de aproape 40 de grade;

Un spaţiu care face legătura între zona de fermentare şi cea de condiţionare a vinurilor. Aici urmează să se amenajeze o mică linie de îmbuteliere;
Laborator de analize cu biroul tehnologului.
Tot aici se va construi şi un filtru pentru personal cu vestiare, duşuri, grupuri sanitare etc.

SORTIMENTUL VITICOL

În prezent, Ion Vlădoi are în vie soiuri precum Pinot gris, Muscat bianco, Chardonnay, Fetească neagră, Cabernet sauvignon, Fetească regală, Riesling italian, Sauvignon blanc şi Muscat Ottonel.