Ne întrebăm dacă sunt necesare schimbări în structura culturilor care se vor semăna în această toamnă. Poate ar trebui să acordăm atenţie prioritară aceloraşi culturi, respectiv rapiţă pentru ulei, grâu, orz, orzoaică, secară, triticale şi poate ovăz de toamnă, având în vedere solicitările tot mai mari atât pentru alimentaţia oamenilor, cât şi în furajarea tineretului şi reproducătorilor de la toate speciile de animale.

Cum cresc soiul şi sămânţa randamentul tehnologiei?
O atenţie deosebită trebuie acordată alegerii soiurilor pe care le cultivăm, deoarece în acest an mulţi fermieri au avut probleme din cauza cultivării unei genetici nepotrivite. De exemplu: la cultura de rapiţă s-au cultivat în unele ferme hibrizi care, din cauza vremii şi a pierderii momentului de recoltare, silicvele s-au deschis uşor şi procentul de pierderi prin scuturare a fost ridicat. Un alt exemplu, la grâu au fost cultivate şi soiuri cu repaus germinativ scurt, la care din cauza ploilor survenite în perioada de coacere seminţele au încolţit în spice, depreciindu-le calitativ.
Alegerea soiurilor şi pregătirea seminţelor pentru semănat este un factor hotărâtor pentru ca investiţia tehnologică să fie eficientă economic.
Rezultatele din acest an au demonstrat că recomandările insistente privind orientarea spre cultivarea de soiuri verificate în reţeaua de cercetare, timp de cel puţin trei ani, adaptate la abaterile climatice (sub aspectul temperaturilor şi al precipitaţiilor), cu rezistenţă mărită la bolile şi dăunătorii specifici din zona respectivă şi cu capacitate bună de valorificare a potenţialului de fertilitate naturală şi a îngrăşămintelor reprezintă punctul corect de pornire la începutul unui nou an agricol.
Recomandările unora dintre comercianţii de sămânţă sunt agresive, arătând numai părţile bune şi mai puţin sau deloc pe cele negative. Trebuie spus că şi în acest an, dificil climatic, soiurile de grâu create în ţara noastră la Fundulea, Lovrin, Turda etc. au avut rezultate foarte bune.
Costul seminţei folosite la semănat şi calitatea tratamentului împotriva bolilor şi a dăunătorilor sunt factori decisivi în obţinerea unor culturi reuşite. Toţi cultivatorii, teoretic, ştiu cât de importantă este calitatea seminţei. De unde şi zicala că ceea ce semeni, aceea şi culegi, dar din nefericire nu puţine sunt situaţiile când din cauza unor dificultăţi financiare se acceptă sămânţă mai ieftină, cu indici de calitate îndoielnici.
NU UITA! Capacitatea de producţie se găseşte acumulată în sămânţă, sub formă de posibilitate, iar materializarea ei într-un grad cât mai ridicat se poate face prin aplicarea tehnologiei specifice soiului. Numeroase cercetări derulate în România, dar şi în alte ţări cu potenţial agricol important, au relevat că prin folosirea unei seminţe dintr-un soi adecvat zonei, din categorii biologice superioare, randamentul tehnologiei aplicate creşte cu 20-70%.
Nu folosiţi la semănat seminţe netratate contra bolilor şi a dăunătorilor. Citiţi şi respectaţi toate indicaţiile menţionate pe eticheta produsului. Seminţele cumpărate gata tratate trebuie să fie însoţite de informaţii precise referitor la: cu ce au fost tratate, în ce doză şi când s-a efectuat tratamentul. Nu uitaţi că tratarea seminţelor este mai ieftină şi mai eficientă faţă de tratamentele din perioada de vegetaţie.

Rotaţia culturilor – o adevărată investiţie de pricepere şi inteligenţă
Rotaţia culturilor în condiţiile acestei toamne este o importantă investiţie de inteligenţă a fiecărui cultivator.
Cultivarea fiecărei plante numai după cele mai potrivite culturi premergătoare şi evitarea speciilor rele premergătoare (cu boli şi dăunători comuni, care epuizează solul în apă şi în elemente nutritive pe aceeaşi adâncime a profilului de sol), cât şi folosirea în rotaţii a plantelor amelioratoare reprezintă cea mai eficientă cale pentru a obţine recolte mari şi de calitate, la un preţ de cost cât mai scăzut.
Evitarea monoculturii este posibilă în toate fermele şi prin aceasta se aduc importante venituri prin reducerea dozelor de îngrăşăminte şi de pesticide şi totodată se îmbunătăţesc însuşirile fizice şi biologice ale solului. Evitarea folosirii în rotaţie a plantelor rele premergătoare este obligatorie. Reamintim că nu se poate cultiva rapiţă după floarea-soarelui şi soia, iar planta nu poate reveni pe acelaşi teren decât după 2-3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, numai după 7-8 ani.

Prelucrarea terenului: între excesul de apă şi seceta extremă
Lucrările solului pentru cerealele de toamnă trebuie efectuate în corelaţie cu situaţia din fiecare fermă şi din fiecare parcelă. Elementele principale care trebuie avute în vedere sunt: planta pentru care se execută, tipul de sol, starea de umiditate, planta premergătoare, metoda de semănat, gradul de dotare tehnică a fermei.
În acest an situaţiile sunt foarte diferite din cauza abaterilor climatice de la zonă la zonă. Pe unele soluri au băltit, perioade mai scurte sau mai lungi, apele provenite din inundaţii, din ploile excesive sau apele pluviale de pe pantele dealurilor şi ale zonelor defrişate sălbatic. În alte zone s-a instalat seceta şi solurile sunt uscate, greu de prelucrat. În toate situaţiile, forţarea metodei de lucrare a solului prin întoarcerea brazdei sau fără întoarcerea brazdei sau semănatul direct în miriştea plantei premergătoare trebuie făcută în funcţie de situaţia concretă a solului şi de dotarea fermei.

Înfiinţarea culturilor
Fertilizarea tuturor culturilor se poate efectua corect şi economic numai pe baza recomandărilor rezultate în urma cartărilor agrochimice, cu respectarea particularităţilor de nutriţie ale fiecărui soi. Dacă însă mai sunt fermieri care din diferite motive nu au reuşit încă să-şi rezolve cartarea agrochimică a terenurilor, aceştia trebuie să aibă în vedere la stabilirea dozelor de îngrăşăminte: tipul de sol, planta premergătoare, particularităţile de nutriţie ale soiului, cantitatea de precipitaţii care s-a înregistrat în perioada anterioară, gradul de aprovizionare cu apă a solului la data semănatului şi prognoza vremii pentru perioada viitoare, până când se vor face corectarea dozelor prin fertilizări în perioada de vegetaţie.
Semănatul trebuie efectuat în perioadele optime pentru fiecare zonă şi soi. Lucrarea începe cu soiurile cu creştere mai lentă până la venirea iernii şi se încheie cu soiurile cu creştere rapidă după răsărire. Devansarea sau depăşirea intervalului de semănat stabilit prin rezultatele experimentale anterioare obţinute în reţeaua de cercetare agricolă are consecinţe directe asupra recoltei, greu de corectat în perioada de vegetaţie.
Densitatea de semănat este specifică fiecărui soi, în funcţie de capacitatea de înfrăţire, corectată de datele concrete referitoare la calitatea patului germinativ, starea de umiditate, data semănatului ş.a. Acordaţi atenţia cuvenită stabilirii şi respectării adâncimii de semănat în funcţie de lungimea coleoptilului specifică fiecărui soi, de calitatea patului germinativ, de rezistenţa la iernare ş.a.

GERMINAŢIA ŞI PURITATEA OPTIME
Folosiţi la semănat seminţe din recolta ultimului an, cu masa a 1000 de boabe cât mai mare, sănătoase, cu următoarele valori minime ale purităţii fizice şi ale germinaţiei:
• rapiţă: puritatea 97%, germinaţia 85%;
• grâu: puritatea 98-99%, germinaţia 90%;
• secară: puritatea 98%, germinaţia 85%;
• orz: puritatea 97%, germinaţia 90%;
• ovăz: puritatea 97%, germinaţia 85%.

ŞTIAŢI CĂ…
• Grâul durum (Triticum turgidum var. durum) are un conţinut mai ridicat de proteine (13-15%) de o calitate diferită de cea a grâului pentru panificaţie, considerent pentru care este folosit la fabricarea grisului şi a pastelor făinoase;
• Pâinea de grâu durum este mai scumpă, se consumă în cantităţi mici, cantitatea de calorii este cu 30% superioară pâinii obişnuite;
• Soiurile de grâu durum sunt mai pretenţioase faţă de climă şi sol comparativ cu soiurile pentru fabricarea pâinii;
• Din datele de tehnologie a grâului durum menţionăm: cele mai bune premergătoare sunt mazărea şi rapiţa; data semănatului este cu 10 zile mai devreme decât a grâului comun (25 septembrie – 5 octombrie); densitatea de semănat este de 300-400 seminţe germinabile/mp, dar se poate reduce în condiţii optime la 250 seminţe germinabile/mp, adâncimea de semănat este de 3-4 cm (semănând mai adânc, la 6 cm, recolta scade cu 300-400 kg/ha).

Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2018)