Agricultura sub ameninţarea fenomenelor climatice extreme este tema discuţiei purtate cu Elena Mateescu, directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM).
Reporter: Potrivit ANM, România a avut parte de cea mai călduroasă lună decembrie din ultimii 60 de ani. Ce înseamnă asta pentru agricultură? Sunt motive de îngrijorare privind campania de primăvară?
Elena Mateescu: Într-adevăr, aşa este. Practic, din 1961 şi până în prezent, abaterea termică pozitivă a fost de 3,7oC faţă de normalul climatologic al unei luni decembrie în ţara noastră. Luând în considerare şi luna ianuarie până în acest moment (n.r. – 22 ianuarie 2021), există probabilitatea ca iarna aceasta să fie printre cele mai călduroase din istorie. Aşa cum s-a întâmplat de altfel pe parcursul întregului an 2020, confirmat deja ca fiind al doilea cel mai călduros din 1900 şi până în prezent în ţara noastră. Asta nu face decât să confirme că fenomenul încălzirii climatice este într-o continuă tendinţă.
Această variabilitate cu siguranţă poate să genereze un avans al culturilor aflate în vegetaţie, faţă de ceea ce ar fi normal pentru această perioadă. Iar în condiţiile unor răciri bruşte, de temperaturi cu valori sub pragul biologic critic de rezistenţă al culturilor, şi în lipsa unui strat protector de zăpadă, putem să avem un impact în ceea ce priveşte viabilitatea culturilor agricole.
Reporter: Aproape fiecare fermier cu care am discutat anul trecut remarca o scădere a cantităţii de precipitaţii anuale, dar pe lângă asta se mai distinge un fenomen, al distribuirii neuniforme a ploilor. Este acesta unul dintre efectele schimbărilor climatice?
Elena Mateescu: Cu siguranţă, variabilitatea în timp şi spaţiu a regimului de precipitaţii este o consecinţă a ceea ce se întâmplă din punct de vedere al evoluţiei şi acest lucru este din ce în ce mai evident. Dacă luăm în considerare vara lui 2020, am avut în iunie a cincea lună cea mai ploioasă din istoria măsurătorilor meteorologice. Spre exemplu, la Slobozia s-au înregistrat peste 200 litri/mp în iunie, din care 174,9 litri în mai puţin de 24 de ore. Practic, la fel de mult cât s-a înregistrat de la 1 septembrie 2019 şi până la 31 mai 2020. Iar această distribuţie neuniformă nu a putut compensa deficitul de umiditate din sol de lungă durată şi seceta a continuat inclusiv în lunile iulie şi august.
De asemenea, zona Dobrogei a înregistrat în 2019-2020 cel mai secetos an agricol din 1961 şi până în prezent, cu o cantitate anuală care a reprezentat doar o treime din necesarul optim de precipitaţii pentru agricultură.
Reporter: Aşa cum spuneţi, 2020 a fost un an problematic din punct de vedere climatologic pentru aproape toate regiunile ţării. Seceta a devenit o prezenţă constantă. Va trebui să ne obişnuim cu asta? Înainte ne aşteptam ca o dată la 3-4 ani să avem parte de secetă extremă. Acum parcă fiecare an este secetos şi în etapele cheie de dezvoltare a culturilor…
Elena Mateescu: Ultimele două decenii au adus o creştere evidentă a impactului fenomenelor meteorologice extreme, de la perioade lungi de secetă, la perioade cu precipitaţii abundente, dar care nu asigură o bună refacere şi de durată a nevoii de apă pentru agricultură. La nivel mondial, intervalul 2011-2020 a fost cel mai cald deceniu din ultimii 141 de ani, de când se fac măsurători. Aşadar, ca să vă răspund la întrebare, este posibil ca aceste tipare de vreme extremă să ajungem să le considerăm tipare de vreme normală în viitor, în condiţiile în care tendinţele şi scenariile climatice viitoare indică menţinerea creşterii temperaturii medii anuale a aerului cu 1,5-2,5 grade pentru perioada 2021-2050.
Reporter: Rezerva de apă acumulată în sol în ultimele luni reuşeşte să pună la adăpost culturile însămânţate în toamnă?
Elena Mateescu: Vorbim de o refacere a rezervei de apă în sol, mai ales pe profilul de adâncime 0-20, 0-50 cm. Pentru că în luna decembrie s-a înregistrat o cantitate medie de 61,6 l/mp faţă de o valoare climatologică de 44,8, iar în ianuarie până în prezent deja depăşim media climatologică a acestei luni, suntem la 48,5 l/mp faţă de 33,6. Precipitaţiile au fost mai mari în special în jumătatea sudică a ţării, în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, acolo unde în anul agricol anterior am avut deficite mari de apă. Pe profilul de 0-100 cm cu siguranţă e nevoie în continuare de apă.
În funcţie de ce se va întâmpla în februarie şi martie, atunci când se încheie perioada de acumulare a apei în sol, evaluarea conţinutului de umiditate la 31 martie va putea să dea un semnal pentru anul agricol 2020-2021, atât pentru culturile înfiinţate în toamnă, dar şi pentru pregătirea campaniei de primăvară.
Reporter: Schimbările climatice de care tot vorbim ne pun în faţa unor noi realităţi. Au apărut cultivatori de citrice şi alte fructe exotice. Credeţi că ne apropiem de climatul mediteranean?
Elena Mateescu: Influenţa perioadelor mai calde în zona Banatului este din ce în ce mai evidentă, dar nu numai în vestul ţării. În aceeaşi situaţie se află şi partea de sud, Calafat, Giurgiu, sudul Munteniei. Pentru a avea însă rezultate în această direcţie e nevoie de ani de cercetare şi de aclimatizare. Ştim că aceste specii trebuie să aibă un climat specific pentru a confirma productivitatea într-un areal climatic diferit. Mai multe cu siguranţă ştiu specialiştii de la Facultatea de Horticultură din Bucureşti, care realizează astfel de cercetări.
În ceea ce priveşte şansele de a schimba structura culturilor din ţara noastră e nevoie de o analiză mai complexă. Fermierii români cunosc foarte bine tehnologiile agricole şi ştiu să se adapteze pentru a face faţă fenomenelor meteorologice extreme. Am observat cel puţin în partea de sud-est a ţării însămânţări mult mai devreme la culturile prăşitoare. Dacă anterior consideram doar perioada lunii aprilie ca fiind cea mai optimă pentru înfiinţarea culturilor de primăvară, deja există tendinţa de a semăna încă din prima decadă a lunii martie. Mai ales pentru floarea-soarelui, o cultură termofilă, pentru că într-adevăr condiţiile o permit.
Reporter: Acordul de la Paris prevede o reducere cu 1,5 grade C a temperaturii medii anuale. Mai este acest obiectiv realizabil?
Elena Mateescu: Dacă măsurile vizează în special soluţii de adaptare pentru fiecare sector economic, da, trebuie să fie o ţintă realizabilă. Pentru că prin ceea ce înseamnă Pactul ecologic european şi legea europeană a climei din octombrie 2020, fiecare stat membru trebuie să îşi atingă obiectivele astfel încât în 2050 să discutăm de neutralitate climatică. Fără o astfel de abordare, cu siguranţă schimbările climatice vor avea an de an un impact sever asupra agriculturii.
un interviu de
LIVIU GORDEA