Olanda se află sub o presiune continuă din partea Uniunii Europene pentru a-şi reduce emisiile de azot la jumătate până în 2030, ceea ce, potrivit sindicatelor agricole, ar avea efecte economice, sociale şi culturale profunde, deoarece sectorul primar este un element de bază al economiei olandeze.
Într-o formulare neclară, administraţia olandeză spune că, dacă aceste eforturi nu vor da roade, vor folosi, dacă este necesar, „instrumente obligatorii”. Fermierii interpretează acest lucru drept exproprierea terenurilor.
Un an perioadă de graţie
Guvernul de la Haga a venit cu o propunere cât se poate de serioasă, acordând companiilor agricole majore poluante un an pentru a-şi organiza viitorul. Asta ar înseamna fie să devină mai sustenabile prin inovare, conversie şi extensificare, fie să opteze pentru relocare sau abandon voluntar, caz în care ar beneficia de compensaţii financiare. Schema pentru plăţile de cumpărare a terenurilor ar urma să intre în vigoare chiar de anul acesta.
„Oferta făcută în cadrul acestei scheme este o plată unică pentru o perioadă limitată. După închiderea ei, nu va urma nici o altă schemă atractivă din punct de vedere financiar pentru antreprenor. Acesta este un moment decisiv pentru antreprenorii care se gândesc să renunţe la creşterea animalelor”, au anunţat autorităţile olandeze.
Peste 11.000 de ferme vizate
În iulie anul trecut, documente interne ale Ministerului de Finanţe au scos la iveală planurile privind închiderea a 11.200 de ferme pentru atingerea obiectivului de înjumătăţire a emisiilor de azot până în 2030. Principalul sindicat agricol din Olanda (LTO) consideră că dreptul de preempţiune al guvernului asupra terenurilor agricole are numeroase consecinţe şi este de nedorit. De asemenea, organizaţia notează că antreprenorilor care doresc să inoveze pentru a reduce emisiile de azot ar trebui să li se acorde mai mult timp, deoarece autorizaţiile pentru investiţii durează în unele cazuri şi peste doi ani.
