Recoltarea porumbului pentru siloz se face cât mai aproape de începutul fazei de lapte-ceară, care durează 8-10 zile, astfel că este bine să se cultive 2-3 hibrizi cu precocități diferite. Se efectuează cu combine specializate iar masa de tăiere a combinei se reglează la 10-12 cm, pentru a evita contactul masei tocate cu solul.

Plantele se toacă la 6-10 mm, cel mult la 15 mm în cazul în care știuleții sunt bine fragmentați și boabele sunt zdrobite, fapt ce mărește considerabil gradul de digerare a boabelor. Pe tot parcursul umplerii silozului, masa tocată se taseasză continuu cu un tractor greu pe șenile, asigurând condiții optime pentru fermentația lactică. Porumbul fiind bogat în zaharuri solubile, se “autoconservă” dacă umplerea silozului durează cel mult 5-8 zile. Deasupra este bine să se împrăștie sare de bucătărie (0,7-1,0 kg/mp).

Silozul se acoperă cu folie de plastic cu grosimea de 0,15-0,20 mm, care se fixează cu corpuri inerte, nedegradabile (pneuri de roți uzate, baloți de paie, un strat de sol etc.).

Conservarea ierbii de Sudan și a hibrizilor sorg x iarbă de Sudan prin însilozare este o metodă simplă, dat fiind conținutul ridicat al plantelor în zaharuri solubile. Perioada de recoltare pentru siloz este cuprinsă între începutul fazei de burduf și începutul fazei de înspicare, care durează de obicei 12-14 zile. Coasele următoare se fac la 32-35 de zile. Materialul vegetal se toacă mărunt, se tasează puternic iar silozul se acoperă în cel mult 7-8 zile, la fel ca și porumbul pentru siloz.

Raigrasul aristat și hibrid – cel pentru siloz din coasa I – se recoltează în faza de burduf, atunci se obține o producție mare și de calitate. Cosirea se face la 5-7 cm înălțime, brazdele se lasă una – două zile să “pălească”, după care, când ajunge la o umiditate de 50-60%, se toacă și se însilozează după metodele cunoscute. Având un conținut ridicat de zaharuri solubile, raigrasul aristat și hibrid se autoconservă foarte bine.

Însilozarea lucernei este mai greoaie, deoarece are un conținut mai scăzut în zaharuri. Lucerna pentru însilozare se recoltează în faza de început a înfloritului, stadiu în care conținutul de apă este în jur de 80%. Se lasă în brazde până când plantele conțin 60-65% apă, după care masa recoltată se toacă și se combină cu furaje bogate în glucide (melasă, făinuri de cereale sau plante de cultură precum ovăz, orz, iarbă de Sudan etc).

Rezultate bune se obțin și prin tratarea cu acid formic, cu lactobacterin sau cu alte produse pentru conservare.

Recoltarea sfeclei furajere se face mai mult manual. Se rup frunzele, se curăță de pământ și se însilozează. Silozurile sunt mai mult de suprafață, în formă triunghiulară, cu baza de 3-4 m, înălțimea de cca 2 m și lungimea de 15-20 m. În lungul silozului se sapă un șanț de 30-40 cm lățime și adâncime, peste care se pune un grătar cu șipci, iar la distanțe de 2-3 m se așează coșuri de aerisire confecționate din lemn, din tulpini de floarea soarelui, porumb etc, înalte de 2-2,5 m, întrucât acestea trebuie să rămână cu 20-30 cm deasupra silozului. Protecția contra înghețurilor se face cu un strat de paie de 50-60 cm peste care se așează 20-30 cm pământ, lăsând coama descoperită până la venirea gerului. În timpul păstrării pierderile ajung până la 15-20%.

Recoltarea guliilor începe în momentul îngălbenirii primelor frunze și se încheie până la căderea brumelor. Rădăcinile se păstrează în silozuri pe timp de iarnă, după ce s-au îndepărtat frunzele, asemănător sfeclei furajere.

Morcovul furajer se recoltează toamna târziu, manual, cu plugul, cu dislocatorul sau cu o combină de recoltat morcovi. Frunzele se rup la 3-4 cm deasupra coletului. După ce se sortează, rădăcinile se pun la păstrare peste iarnă, în silozuri mai mici decât cele pentru sfeclă, cu lungimea de 10-12 m, lățimea de 1-1,5 m și înălțimea de 0,8-1 m. 

Acoperirea și aerisirea silozului se face ca și la sfeclă. Durata optimă de păstrare este de 2-3 luni, după care pierderile în caroten cresc.

CALENDAR PASTORAL DE TOAMNĂ

Toamna este ultimul anotimp de recoltare a furajelor de volum, de încheiere a sezonului de pășunat și al diferitelor lucrări de îmbunătățire și de întreținere a pajiștilor permanente.

Încheierea pășunatului se face progresiv, începând din zona montană, de sus în jos, după căderea brumelor, precum și cu 3-4 săptămâni înainte de înghețul permanent la sol în zonele de deal și de câmpie sau, după tradiție, de Sf. Dumitru (26 octombrie).

În teren, avem în vedere următoarele activități: 

– finalizarea lucrărilor de defrișare a vegetației lemnoase dăunătoare până la primul îngheț al solului;

• încheierea aplicării îngrășămintelor organice și a celor chimice pe bază de fosfor și de potasiu;

• încheierea supraînsămânțării și reînsămânțării pajiștilor degradate din zonele de deal și de câmpie până cel târziu la 1 octombrie;

• finalizarea semănatului în arabil a culturilor furajere, îndeosebi pe pajiști temporare, a lucernei, raigrasului aristat, triticalelor etc., în funcție de epoca optimă a fiecărei culturi;

• închiderea recoltării în regim de fâneață a pajiștilor permanente și temporare, a trifolienelor (lucernă, trifoi roșu, ghizdei, sparcetă etc.) și conservarea lor sub diferite forme;

• Plantarea de arbori pentru umbrire pe pajiștile permanente;

• Luarea unor măsuri de pază și conservare a dotărilor zoopastorale în sezonul rece.