Fermierii au avut grijă să pună la adăpost rodul muncii lor, produs cu atâtea sacrificii, stres și nopți nedormite. Au pregătit din timp și au reglat mașinile de cules, pentru a reduce pe cât posibil pierderile la… bob, au armonizat flotila de transport cu fluxul de recoltare, depozitând în spații corespunzătoare producția acestui sezon agricol.
În lipsa banilor, majoritatea micilor producători agricoli a ales să aplice tehnologiile… “convenționale”, de minimă rezistență, pentru că subvențiile au întârziat nepermis de mult. Tehnologiile de cultivare au fost puse în operă cu maximă prudențialitate. În unele zone, în care au căzut precipitații mai abundente și presiunea bolilor a fost mai accentuată, se impuneau chiar și trei tratamente fitosanitare. Ca atare, doar unii femieri și-au permis să cheltuiască mai mult de 2.000 lei pe hectarul cultivat, cu speranța obținerii unei producții bune și a unui preț mulțumitor.
Fermierii cu care am discutat s-au arătat mulțumiți de faptul că au reușit să aducă orzul la stadiul de recoltare în condiții optime de cultură. Producțiile obținute, chiar dacă nu s-a întocmit o situație centralizată la nivelul țării, sunt mulțumitoare; se pare că mai mult de 3.424 kg/ha, cât s-a înregistrat în medie anul trecut la orz și orzoaică. Potrivit unor surse, recolta de orz s-ar ridica între 4 și 4,5 tone/ha.
De la un preț fără rușine, la berea cu chimicale
Însă, de la un sezon de producție la altul, prețurile de comercializare a produselor agricole și-au arătat volatilitatea! La data la care scriem (spre final de iunie), oferta traderilor este între 50 și 58 de bani; cu mențiunea că prețul fluctuează de la zi la zi. „Să le fie rușine celor care îndrăznesc să vină cu asemenea prețuri. Păi vă dați seama, la orz cu 50 de bani kilogramul? Asta-i culmea! Eu nu-mi scot nici cheltuiala!” – a izbucnit bănățeanul Viorel Matei – „cu 50 de bani fac 25-3.000 lei la hectar venit, din care trebuie să plătesc arenda, inputurile. Nu mai rămân aproape cu nimic. La grâu, prețul este de 0,58 lei/kg; la rapiță-i subunitar: 80-90 bani kilogramul, dar va crește”. Fermierul consideră că tendința va fi următoarea: „grâul, orzul, în scădere, rapița, floarea, în creștere”. Viorel Matei explică de ce nu se mai dorește orz pe piață: „Nu mai trebuie orz pentru bere, bem bere cu chimicale! De ce nu se mai bat fabricile pentru orz și orzoaică? Sunt ingrediente chimice cu care se produce berea; în 48 de ore este îmbuteliată, iar în câteva zile, consumată! Apoi nu mai avem energia verde, nu se mai cultivă cereale pentru bioenergie, așa că prețul se va duce în jos”.
Prețurile coboară ca pe… tobogan
De regulă, fermierii se feresc să mai raporteze estimările viitoarelor recolte pe principiul “nu avem habar, cât nu-s în hambar!” Experiența ultimilor ani arată că din această poveste cei mai câștigați nu ies producătorii români, ci marii jucători pe piața de agribusiness, care dețin controlul asupra prețurilor. Agricultorii suspectează că ar fi un cartel, o conspirație, o tainică înțelegere. Să ne amintim că în urmă cu câțiva ani, SRI a interceptat reprezentanții unor traderi din agricultura românească care s-au întâlnit în… mare secret pentru a stabili, probabil, regulile jocului înaintea campaniei de recoltare din acea vară. În locul unor dezvăluiri anunțate, s-a pus batista pe țambal! S-a lucrat cu… acoperie!
Și cum fermierii s-au fript în relațiile cu traderii, au început să contracteze numai o parte din viitoarea producție, pentru că la seceriș prețurile coboară… ” pe tobogan”.
Analize cu surprize sau atacul la corp… străin!
De asemenea, prețul redus la cumpărarea orzului este dat și de indicii calitativi. Mai nou, traderii iau în calcul caracteristicile organoleptice specifice produsului sănătos: masa hectolitrică – sau volumetrică, masa unui hectolitru de cereale – boabe (kg/hl) de minim 58-65 – și corpurile străine (max. 3-5%). Indicatorii sunt luați în considerare atunci când se stabilește prețul și destinația culturii, în cazul orzului, fie pentru hrana animalelor, fie în comercial, la fabricarea berii. Sunt cunoscute destule situații în care analizele de laborator prin care acești parametri: umiditatea, corpurile străine sau masa hectolitrică să se modifice surprinzător de suspect de la fermă, până la baza de recepție a angrosistului sau la depozitul final. Sigur, mai întotdeauna în defavoarea producătorului agricol.
Și cu subvențiile întârziate, și cu prețurile mici la valorificarea produselor agricole oferite de traderi, fermierii ies cu buzunarele goale și plini de praf, de praful pe care-l aruncă în ochi cei ce fac jocurile în agricultura românească spre maximizarea propriilor profituri.
ÎNTR-O PIAȚĂ GLOBALIZATĂ, ÎNȚELEGERI MUTUALE!
În sezoanele agricole rodnice, dar mai ales în preajma secerișului, marii jucători de pe piață mențin prețurile la un jos nivel. Are dreptate Dimitrie Muscă afirmând public faptul că la nivel mondial există o înțelegere a traderilor pentru a menține un preț scăzut la cerealele din recolta lui 2016. ”Să nu ne sperie că la ora actuală toți marii traderi au lansat producții mari pe piață și stocuri foarte mari” – a declarat Muscă – “cine are cele mai mari stocuri de grâu? China cu 122 milioane de tone de grâu sau India cu 88 milioane de tone? Cine le scoate de acolo în comerț, la vânzare? Nu le scoate nimeni! Sunt tot artificii, tot idei aruncate între noi ca să vindem ieftin”.
Articol publicat in revista Ferma nr.12(173) 1 – 31 iulie 2016
