Dincolo de răvășitul oilor, se pare că și lumea oierilor este, de asemenea, răvășită. Ba de problemele de fiecare zi, cum ar fi lipsa ciobanilor și prețurile mici la produsele obținute cu multă muncă în vârful munților, sau de ascuțirea legislației în defavoarea crescătorilor tradiționali de oi. Probabil că în câteva decenii vor dispărea oierii mioritici și poate chiar și urcatul oilor la munte. Atunci acest obicei minunat al răvășitului oilor va fi singura amintire palpabilă a oieritului pastoral. Așa că e destul de bine ca cetățenii să încurajeze prin prezență măcar păstrarea acestor obiceiuri străvechi ca folclor. Iar la Tohanul de Jos, în județul Brașov, am văzut multă lume interesată de fenomen, atentă la show-ul propriu-zis. Pentru că, din păcate, cam atât a rămas din acest interesant obicei. Așa cum spune președintele oierilor de munte, Eugen Gonțea, „meseria de cioban e a doua ca greutate după cea de miner și, din păcate, nu e răsplătită pe măsură”.
Tineri flăcăi și fete frumoase călare pe cai mândri
Festivalul Oierilor de Munte este și un prilej pentru cei care încă mai produc caș, brânză, produse din carne de oaie și chiar sloi să-și comercializeze într-un cadru legal toate produsele de stână. Dar oamenii vin la sărbătoarea răvășitului nu numai pentru a achiziționa produse, ci și să vadă salba de spectacole care se desfășoară pe scenă și pe platou. Din păcate, atât oile cât și caii au cam fost stresați de mulțimea care încă nu a învățat să nu se îmbulzească. Dar tinerii călare, primiți cu prăjituri, gogoși și băutură la întoarcerea în sat, căruțele cu vasele în care erau pregătite bucatele (cazane, poloboace, tingiri etc.), măgarii pe care atârnau desagii și oile rânduite ca într-o societate etatistă, însoțite toate cu tonalități tânguitoare de bucium, au asigurat un spectacol aparte. Unul al emoției și al respectului.
Oierii din împrejurimi și-au adus genetica la schimb
Berbeci din toate rasele cunoscute și mai puțin cunoscute, cu tendințe clare de aplecare spre oaia de carne. Președinta Asociației Agricole „Țara Loviștei” spune că au un parteneriat cu o asociație din Franța pentru ameliorarea oilor cu berbeci de carne, care să asigure o altă calitate carcasei. „În așa fel încât să putem intra pe piața europeană ca o alternativă la deja tradiționala piață din Orientul Mijlociu, care se pare că oferă un preț din ce în ce mai mic”, subliniază Constanța Ștefan, cea care mai este și secretar general al Federației Oierilor de Munte.
Răvășitul oilor va continua. Cel puțin ca motiv de festival. Sunt convins că întotdeauna va apărea un om de suflet ca Petre Eugen Gonțea care să-l țină treaz în atenția poporului.
OIERITUL – UN SECTOR CAM… RĂVĂȘIT
„S-a ajuns ca un kilogram de carne de miel să fie la prețul unui kilogram de roșii. Nu mai spun că nici măcar agroturismul nu-l putem practica în Țara Loviștei, deoarece drumul național din zona noastră a rămas aproape ca la bătălia de la Posada. Adică din pământ”, spune Constanța Ștefan, președintele Asociației Agricole „Țara Loviștei”
Oieritul, ocupația de bază din Țara Loviștei, este descurajat. „Laptele nu îl putem da, pentru că mașinile de achiziție evită să vină din cauza drumului prost, iar ciobanii dispar pe zi ce trece. Chiar și așa, în zonă, sunt peste 400.000 de oi. Oi pe care nu le va mai mulge nimeni”, adaugă inimoasa reprezentantă a oierilor de munte.
Articol publicat in revista Ferma nr. 22 (183) din 15-31 decembrie 2016
