”Văd că oamenii evită merele care au o mică pată sau o ciupitură, dar nu sunt putrede, iar eu le spun: dacă tai cu cuţitul şi arunci pata, tu pierzi un gram din acel măr, dar eu pierd 150 de grame, cât e mărul de mare. Păi cum vrei să mergem noi, producătorii, mai departe şi să producem mere de calitate şi ieftine? Un măr, cum îl vând eu, costă 45 de bani. Un gram din 150 de grame face 0,3 bani. Dacă vezi o monedă de 5 bani sau de 10 bani pe jos, nu te apleci s-o iei. Noi, pentru mărul ăsta, am plantat pomii, i-am tăiat, am făcut tratamente, am irigat, am cules merele, le-am păstrat luni de zile în depozit, şi tu te uiţi că mărul are un defect de un gram sau două? Unii oameni înţeleg ce le spun, alţii se uită la mine aşa…. Nu-i uşoară pomicultura şi agricultura. Numai proştii mai fac agricultură şi eu sunt unul dintre ei”, spune, cu o oarecare amărăciune, IOAN JULA, pomicultor cu 36 de ani de experienţă, din Cisnădie, judeţul Sibiu.
LIVADA CU 19 HA IRIGATE
Firma pe care acesta o administrează, Prodfruct SRL, exploatează 15 ha cu măr, 2 ha cu prun, 1 ha cu păr şi 1 ha cu coacăz negru.
De anul trecut, toate cele 19 ha sunt irigate. Pe 1,6 ha are deja plasă antigrindină, iar pe restul plantaţiei există deocamdată doar stâlpii pe care va fi montată plasa.
Doar pentru recoltatul merelor are nevoie de 10 oameni – 7 la cules şi 3 la făcut sucul de mere. Îi aduce din zona Horezu, iar cheltuielile totale pentru fiecare culegător se ridică la aproape 200 de lei pe zi. Merele trebuie culese cu grijă, ”nu sunt ceapă sau cartofi, să le trânteşti în sac, trebuie să le pui unul peste altul, măr cu măr, altfel se lovesc şi se strică mai repede”, spune Ioan Jula. La finalul sezonului, face clacă cu prietenii la cules de mere.
SOIUL DE MERE RECOLTAT DUPĂ CE A DAT ÎNGHEȚUL
Recoltatul merelor în livada sa începe în 5-10 septembrie şi durează până la sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie. Ultimele soiuri de mere culese suntFujişi GoldRush.
GoldRush se coace cel mai târziu şi are perioada de păstrare cea mai lungă dintre soiurile pe care le are în livadă. ”Anul trecut, au trecut cinci zile de îngheţ peste el. E important să nu culegi când mărul este îngheţat, trebuie să începi ziua de recoltat după ce se dezgheaţă fructele, altfel, se pătează şi rămân urme pe mere”, spune Ioan Jula.
SOIUL CRIMSON CRISP
Ioan Jula a renunţat la soiurile româneşti de mere ”pentru că nu le mai cumpără nimeni”, aşa că acum are trei varietăţi din soiul Golden, Fuji, Jeronimo, Crimson Crisp şi Pinova.
”Crimson Crisp, un soi care este la mare modă în Statele Unite, are maturarea tehnică în jur de 20 august, în condiţiile de la noi, dar dezavantajul este că păstrarea în condiţii obişnuite, în pivniţe, se face doar până în ianuarie, iar în depozite cu atmosferă controlată, până în aprilie. Este rezistent la rapăn, dar sensibil la făinare şi la focul bacterian, aşa că anul viitor vom schimba strategia de tratamente şi o să facem tratamentul cu Aliette în timpul înfloritului, cum facem la păr”, explică pomicultorul sibian.
VARIETATEA GOLDRUSH
GoldRush, o varietate a soiului de mere Golden, este foarte productiv, intră repede pe rod şi se păstrează foarte bine o perioadă lungă. ”Ca defect, ca orice măr din soiul Golden, leagă prea multe fructe, deci trebuie efectuată rărire chimică. Într-o inflorescenţă are până la 5 sau chiar 6 fructe, când, ideal, ar trebui să fie unul sau două fructe. Este rezistent la rapăn, la făinare şi la foc bacterian. Fructul este crocant, are pulpa ceea mai fermă din câte soiuri de mere ştiu eu şi suculentă, are conţinut de zaharuri mai mare decât la Golden-ul obişnuit şi un aport de aciditate mai ridicat, care îi oferă un echilibru super bun. Cel mai important, se păstrează foarte bine şi în condiţii de pivniţă obişnuită până în mai. Nu ştiu să mai aibă cineva în judeţ, dar soiul este foarte bun şi a început să prindă la public”, îl descrie Ioan Jula.
VIESPEA SÂMBURELUI DE PRUN
Bolile nu sunt singura problemă în livadă. Șoarecii şi dăunătorii care vin de la livezile bătrâne şi neîntreţinute din jur necesită constant combatere.
Anul acesta a avut în livadă, pentru prima dată, atac de viespea sâmburelui de prun (Eurytoma schreineri). ”Imediat după înflorit, când încep să cadă petalele, viespea depune un ou în fructul care e în formare. De acolo, iese o larvă mică, cam de 1 milimetru, care pătrunde în sâmbure şi şe hrăneste cu endospermul sâmburelui. Viespea asta e atât de rezistentă, încât aproximativ 50 la sută rezistă şi la fierbere, dacă faci pălincă din prune.
Singura soluţie eficientă este să tratezi când viespea începe să depună larve. Tratamentul cu insecticid piretroid se face când au căzut cam 10-15 la sută din petale, iar după 7-10 zile se mai face încă un tratament. Mie mi se par suficiente două tratamente”, explică Ioan Jula.
EXISTĂ CELMAI BUN MĂR?
Află de la Ioan Jula, cum se păstrează merele peste iarnă!
un articol de
VIOLETA MÂŢ
