Programul lui Daea umple pieţele cu roşii de mai - Revista Ferma
6 minute de citit

Programul lui Daea umple pieţele cu roşii de mai

Inginerul Mihai Burtescu, din Vidra, jud. Ilfov, era pregătit în prima decadă a lunii mai să recolteze primele cantităţi de tomate şi să le comercializeze pe pieţele Capitalei. Producătorul agricol lucrează de peste trei decenii la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra şi deţine peste 1000 mp de solar. “Am semănat roşiile din hibridul Prekos pe data de 22 februarie şi acum sunt în stadiul de coacere. În prima săptămână din mai voi duce primele cantităţi la piaţa engross Pucheni din Bucureşti. Până la sfârşitul lunii voi culege cel puţin 3 tone fără probleme. Nu vreau să fac şi ciclul al doilea de tomate. Mai pun acuma vinete afară, în câmp, şi pe urmă solarul îl fac cu castraveţi. Suprafaţa pe care o deţin îmi este suficientă pentru pasiunea mea pentru legumicultură”, ne-a declarat cultivatorul, la începutul lunii mai.
Mihai Burtescu a recunoscut că nu aflase de programul de tomate promovat de Ministerul Agriculturii atunci când a pus roşiile. Şi cum s-a ivit oportunitatea, s-a înscris în competiţie. A mizat pe faptul că tot va merge la piaţă şi le va da cu un preţ bun. „Puteam să ies mai devreme cu marfa la piaţă, dar am avut nişte probleme. Probabil că preţul va fi în jur de un leu kilogramul când voi comercializa. Anul trecut, am început să vând de pe data de 4 mai; cu siguranţă că până la sfârşitul lunii termin cu tomatele”, a precizat vidreanul.

Un solar construit după o concepţie proprie
Pe inginerul Mihai Burtescu, temperaturile scăzute din aprilie, care au dat peste cap pe mulţi legumicultori din ţară, nu l-au afectat câtuşi de puţin. Solarul lui, inspirat după un model coreean, este realizat după o concepţie proprie, are o structură metalică în formă de inimă, tip tunel ceva mai ascuţit la vârf, cu aproape 5 m la coamă, cu trape de aerisire, cu un cazan pe lemne ce menţine în incinta protejată o temperatură optimă pentru cultivarea legumelor. Horticultorul din Vidra ne spune că acest nou sezon de producţie e mai dificil decât cel de anul trecut, când a trebuit să consume 15 tone de lemne. Costurile de producţie sunt dificil de estimat, dar, cum s-a întâmplat de fiecare dată, crede că şi în acest an, va obţine un profit mulţumitor.
Mihai Burtescu nu poate afirma că lucrează în sistem ecologic, foloseşte substanţele de întreţinere existente pe piaţă, aplică o tehnologie de cultivare clasică, nu utilizează nimic special. Nu este interesat şi nici nu-şi doreşte să cultive o suprafaţă mai mare decât cea pe care o exploatează. Lucrează împreună cu soţia, asistent medical, legumicultura nefiind un „modus vivendi”, ci doar o sursă de rotunjire a veniturilor familiale.
La începutul lunii mai, o mână de solarişti din Vidra au ieşit cu tomatele pe piaţă. Unul dintre vecinii lui Mihai Burtescu a fost la sfârşitul lunii aprilie la piaţa Pucheni din Bucureşti şi a relatat că un cultivator din judeţul Olt avea spre vânzare tomate produse în solarul său, dar ceva mai micuţe. Le-a vândut cu 1,5 lei kilogramul. Acesta este un semn clar că legumicultorii se grăbesc să iasă pe piaţă cu tomatele şi să ia cei 3.000 euro puşi în joc.

“Voi realiza programul de tomate”
Şi Mircea Ionel Bujor din comuna Dracea, judeţul Teleorman, este destul de optimist. “Sunt convins că o să iau sprijinul de 3.000 euro, că eu am o suprafaţă de 5.000 mp de solar şi trebuie să fac dovada numai pentru două tone de roşii produse şi vândute. Am semănat în 8 ianuarie un hibrid franţuzesc, destul de productiv, l-am avut şi anul trecut în cultură, mi-a dat satisfacţie”, ne-a declarat teleormăneanul.
Mircea Ionel Bujor a precizat că în solarul său tomatele se dezvoltă bine, sunt la “a treia legare”, astfel încât, la jumătatea lunii mai, va recolta primele cantităţi şi le va preda reţelei Mega Image. O problemă este şi la culturile de câmp. “Avem serioase dificultăţi cu vremea nefavorabilă din această primăvară. După părerea mea, ne-a întârziat cu câmpul o lună de zile. Noi plantam răsadurile de ardeioase până pe 10 aprilie, acum ne ducem după 5 mai. Abia am reuşit să punem varza pe câteva hectare, ea rezistă la temperaturile scăzute”, a apreciat legumicultorul.
Solarul teleormăneanului este de tip olandez, cu structură metalică, neîncălzit. A trebuit să improvizeze o sursă de căldură, nişte generatoare electrice pentru încălzirea aerului. “Tunurile de căldură”, cum erau odată, au funcţionat mai bine de două săptămâni, dar au crescut simţitor costurile de producţie. “La noi a fost îngheţ de -2 grade; am întârziat cu legumele. Dar oricâtă căldură am fi făcut noi în solar, tot nu puteam ieşi la o calitate mai bună cu marfa pe piaţă. Nu avem nici solarii atât de performante”, a recunoscut Mircea Ionel Bujor.

GUSTURI ROMÂNEŞTI DE LA GOSPODARII DIN DRACEA
În 2016, Mircea Ionel Bujor a constituit Organizaţia locală de producători „Tomate Com” Dracea, recunoscută preliminiar de Ministerul Agriculturii, formată din 12 membri ce cultivă împreună legume pe 27 ha de teren, în spaţii protejate şi în câmp. Structura asociativă s-a înscris în programul “Gusturi româneşti de la gospodari”, lansat de Mega Image, reţea de magazine cu care a dezvoltat un parteneriat. În discuţie, Mircea Ionel Bujor a dar glas nemulţumirilor sale. Una dintre acestea este că în organizaţia sa se codesc să intre mai mulţi producători agricoli, că “le e frică de fiscalitate, că sunt controlaţi şi urmăriţi de stat, de aceea preferă să stea liniştiţi pe dinafară”. El consideră că “legumicultura este o afacere, o necesitate pentru toată lumea; şi pentru noi, producătorii, pentru statul român, dar şi pentru consumatori. (…) Nu înţeleg ajutorul social atâta timp cât noi avem nevoie de forţă de muncă şi umblăm disperaţi după ea. Îi plătim din taxe pe ăia de la Legea 416, care se uită şi râd de noi cum muncim de ne spetim de dimineaţă şi până seara! Să scoată ajutorul social, atâta timp cât există ofertă de locuri de muncă”, a susţinut cu năduf liderul organizaţiei Tomate Com.
În comună, ziua de muncă a ajuns să coste 60 lei. “La depozitul de legume muncim noi, membrii organizaţiei. Dar la câmp, în anumite perioade, avem nevoie de 30-40 de braţe de muncă. Abia dacă găsim în judeţ 10-15 oameni pentru care trebuie să facem zilnic 30-40 km să-i transportăm!”, a susţinut Mircea Ionel Bujor.

Articol publicat in revista Ferma nr. 9 (192) din 15-31 mai 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →