Familia lui Ionuţ Mic are în jur de 300 de oi din rasa Ţigaie şi 30 ha de teren pe care îşi produc cea mai mare parte din furaje. În perioada mulsului, ţin oile împreună cu cele ale unui unchi de-al lui Ionuţ, aşa că îngrijesc, în total, peste o mie de oi. În satul Galşa sunt vreo 7.000 de oi, însă doar familia lui Ionuţ şi încă un oier au ovine din rasa Ţigaie, restul cresc Ţurcane.

„Ţigaia e cea mai rentabilă oaie, cred. E tot o rasă românească, dar mielul e mai greu, lâna e mai scumpă, laptele e mai gras, mai mult. Am văzut la prieteni care au Ţurcană şi am văzut diferenţa. Am avut oaie reformă, fără dinţi în gură, de 73 de kilograme, pe care am vândut-o toamna, şi la Ţurcană e un berbec la 70 de kilograme”, spune tânărul fermier.

Până anul trecut, au livrat laptele la fabrica Lactitalia, de la Izvin, din judeţul Timiş. Au două tancuri de răcire a laptelui, a câte 500 de litri fiecare, iar maşina fabricii venea o dată la două zile şi prelua laptele. Au făcut un calcul: la preţul pe care îl primeau de la fabrică pe litrul de lapte, reieşea că primeau cam 10-11 lei kilogramul de brânză, aşa că anul acesta au renunţat la contractul cu fabrica şi procesează tot laptele. Au acasă brânzărie şi cameră de depozitare a brânzei. Nu au timp să vândă brânza la piaţă în oraşul Arad, care este la 30 de kilometri distanţă de satul Galşa, pentru că toată familia munceşte în fermă, dar chiar dacă dau toată brânza en-gross la toamnă, au socotit că va fi mai profitabil pentru ei. Anul trecut în toamnă, preţul en-gross pentru un kilogram de brânză maturată era de 18 lei pe kilogram.

Lâna au vândut-o către un centru de colectare din judeţul Sibiu, cu 2,8 lei/kg, în timp ce lâna de Ţurcană s-a vândut cu 0,5 lei/kg, o diferenţă de preţ foarte mare.

Mieii îi vând către fermele de îngrăşare din judeţul Arad, sau, în perioada Paştelui, în pieţele din judeţ. Anul ăsta speră că preţul va fi de 11-12 lei/kg în viu şi 28-30 lei/kg sacrificat.

De toate animalele se ocupă părinţii lui Ionuţ, împreună cu familia unchiului său şi mai au ca ajutoare doi ciobani. Ionuţ este singurul dintre cei trei fraţi care lucrează în fermă împreună cu părinţii săi. L-am întrebat cum se desfăşoară o zi obişnuită pentru el în perioada asta.

„În perioada de muls, până la toamnă, mă trezesc la trei şi 20 sau trei şi jumătate dimineaţa, beau cafea, pe la ora patru ne apucăm de muls, terminăm la şase şi ceva, apoi plec la şcoală, dacă nu sunt în vacanţă, la unu şi jumătate plec de la şcoală şi ajung acasă la trei, că vin cu trenul de la Arad, mă schimb, mănânc, merg iar la muls, cam tot aşa, de la patru la şase, după aia, dacă trebuie, mai merg la balotat, la cosit.

Mă mai întreabă unul şi altul: da te pune maică-ta, te pune taică-tu să munceşti? Nu! Dar eu nu pot să-i văd pe ei că muncesc şi eu să stau sau să dorm, să nu mă implic. Să mă plătească unul să stau şi tot n-aş putea!

În primul rând, ştiţi ce mă gândesc? Eu nu vreau să plec de aici, din ţară, cum văd pe alţii că au plecat. Şi ce-ai plecat, slugă la altul, străin, să tragă de tine? Vine altul străin la tine în ţară şi-ţi cumpără pământul, şi tu mergi la altul şi lucri. Dacă faci, fă în ţara ta, că dacă până amu nu s-o murit de foame, nici de-acum, dacă eşti harnic, nu mori de foame!”, spune tânărul fermier Ionuţ Mic.

Ce i se pare cel mai greu este că munca lui şi a altora ca el, care lucrează în agricultură, nu este apreciată corect, la adevărata valoare.

„Cel mai greu e că munceşti din greu şi nu pun oamenii preţ pe munca ta. Vă dau un exemplu: acum telemeaua e 25 de lei kilogramul. Şi omul merge şi vede în Kaufland, în Selgros brânză cu 15 lei kilogramul şi zice ce bună e brânza, chiar dacă e din cauciuc, din soia, a trecut laptele pe ea. Dar omul nu ştie să aleagă, e ieftină, i se pare bună”, mai spune Ionuţ Mic.

Acesta va absolvi, curând, liceul, la profilul tehnică veterinară. Îşi doreşte să ia bacalaureatul şi să se înscrie la facultatea de medicină veterinară şi să aibă ferma lui, în care să aplice tot ce învaţă.

„Asta mi-am dorit să fac de când eram mic, tot cu animalele am fost. E uşor, dacă îţi place. Am avut elevi în clasă care nici nu au văzut cum arată vaca în realitate, au văzut doar pe internet. Din clasa mea, doar eu şi un coleg mai avem animale şi pământ, în rest toţi sunt care au ajuns aici că au fost traşi de calculator (prin repartizare computerizată a candidaţilor la admiterea la liceu – nota red.), nu că au vrut ei. Stau că li se pare uşor că nu este atâta matematică. Avem unii profesori care chiar sunt de valoare, care sunt mai în vârstă, dar sunt doctori veterinari de foarte mult timp şi te-ar învăţa cu mare drag meserie, dar avem şi colegi care nu apreciază”, spune, cu dezamăgire, Ionuţ Mic.

Sunt 27 de elevi în clasa în care învaţă el, la profilul de tehnician veterinar de la Colegiul Tehnologic de Industrie Alimentară din Arad. Practică face fiecare unde poate. Ionuţ Mic face practica la o fermă din comuna Şiria. „Şcoala noastră avea, mai demult, o fermă proprie şi unitate de însămânţare artificală, veneau oamenii la şcoală cu animalele pentru însămânţare, dar tot s-a distrus”, adaugă tânărul.

La AGRARIA a mai fost, acum câţiva ani, cu tatăl său. Anul acesta a venit cu câţiva prieteni, tot crescători de oi şi ne-a spus că cel mai mult i-au plăcut animalele prezentate în expoziţie. Ne-a mai spus că va folosi tableta pe care a câştigat-o la Concursul FERMA şi TEHNODIESEL la şcoală sau ca să asculte muzică sau să citească ştiri pe internet atunci când mai stă de pază la oi. Ne-am bucurat că ne urmăreşte pe Facebook şi pe internet, pe paginile Agroinfo şi pe Revista Ferma