Funcțiile acestor macroelemente în organism pot fi structurate astfel:

• Sunt elemente plastice: intră în compoziția scheletului, a lichidelor interne și a producțiilor animale; scheletul care reprezintă cca. 10% din greutatea corpului, este constituit din 2/3 materii minerale;

– lichidele interne, sângele și limfa, conțin 8-9‰ săruri minerale solubile, cloruri, carbonați, fosfați și bicarbonați alcalini;

– producțiile animalelor (laptele, ouăle, lâna) conțin cantități importante de substanțe minerale: circa 2 gr de calciu într-un ou; 1,2 gr de calciu și 0,9 grame de fosfor la fiecare litru de lapte etc.

• Activează funcțiile organismului. În principal, microelementele, dar și unele macroelemente, intră în structura unor enzime, hormoni sau vitamine, prin care participă la funcțiile importante ale organismului.

Funcțiile specifice ale elementelor minerale sunt prezentate în tabel. 

Probleme cauzate de dismetaboliile fosfo-calcice 

– tulburări la nivel osos: rahitism, osteomalacie, osteoporoză, osteofibroză;

– tulburări de reproducție: anoestrus, moarte embrionară;

– febră vituleră sau comă hipocalcemică la vaci după fătare ;

La rumegătoare, excesul de fosfor determină: secreția intensă a parathormonului și deci mobilizarea calciului din rezervele osoase (osteoporoză); tulburări de reproducție la vacile de lapte; urolitiază la tineretul ovin.

Carența alimentară în calciu duce la scăderea calcemiei, urmată de scăderea fosfatazei alcaline plasmatice și creșterea timpului de coagulare a sângelui.

Apariția carenței în Ca și P se manifestă prin scăderea producției de lapte și de ouă și prin tulburări de fertilitate. Cele mai frecvente manifestări ale deficiențelor fosfo-calcice le reprezintă rahitismul, osteomalacia, osteofibroza și litiaza renală.

Echilibrarea raportului fosfo-calcic

Calciul și fosforul își îndeplinesc funcțiile în organsim dacă se află în raporturi corespunzătoare specifice diferitelor specii și categorii de animale, după cum urmează:

– la rumegătoare raportul Ca/P, conform normelor, este de 2/1, dar poate ajunge până la valori de 6/1, datorită acizilor grași volatili produși la nivel ruminal și a tamponării cu carbonați și fosfați salivari;

– la suine raportul considerat optim este de 1,2…2/1; 

– la păsări: 1,1/1 – la tineret și până la 3,7/1 la găinile ouătoare.

Majoritatea nutrețurilor de origine vegetală și animală nu asigură decât parțial satisfacerea cerințelor minerale, completarea devenind o regulă mai ales în condițiile creșterii intensive a animalelor.

Îmbunătățirea disponibilității fosforului în hrană

O problemă în plus la asigurarea necesarului de fosfor este legată de disponibilitatea acestuia. Numai o anumită proporție din fosforul conținut de materiile prime este utilizată de către animale. Majoritatea cerealelor, oleaginoaselor și a subproduselor conțin fosfor sub formă de fitați. Sub această formă, fosforul nu este disponibil în totalitate pentru animale, întrucât în tractusul digestiv al porcilor nu există fitaza – enzima care să poată disponibiliza acest nutrient. Suplimentarea dietelor pentru suine cu fitază s-a dovedit a avea efecte benefice în ceea ce privește îmbunătățirea disponibilității fosforului în nutrețul combinat (NC) pe bază de porumb – șrot de soia. Folosirea enzimelor prezintă avantajul că se va folosi mai puțin fosfor anorganic (fosfat mono sau dicalcic).

Cercetările arată că există mari variații în conținutul de fosfor al ingredientelor, iar nutriționiștii trebuie să ia în calcul acest amănunt atunci când formulează rețete de NC. De aceea, formularea se va efectua întotdeauna la fosfor disponibil, proces ce se impune mai ales în situația în care în rețete se folosesc și subproduse cerealiere.

Surse suplimentare de Ca și P

Clorura de sodiu (sarea de bucătărie) – se administrează sub formă măcinată în nutrețurile combinate destinate păsărilor și porcilor. Se folosește în proporție de 0,2-0,25% la pui, 0,3-0,35% la purcei și la găini ouătoare și 0,5% la celelalte categorii de suine. 

Creta furajeră (carbonatul de calciu) conține 39% Ca și se administrează sub formă măcinată. Se introduce în furajul combinat în proporție de 6,5-7% la păsările ouătoare și de 1,0-1,5% la celelalte categorii de păsări și porci. 

Cojile de ouă conțin 95-98% substanțe minerale, din care calciul reprezintă 90%; este o sursă ușor utilizabilă. 

Fosfații furajeri (fosfatul monocalcic, dicalcic, tricalcic, monosodic, disodic) se utilizează în structura furajelor combinate în proporție de 0,5-1,5%. 

Polifosfații furajeri (hexametafosfatul și tripolifosfatul de sodiu) sunt surse de fosfor și se utilizează în alcătuirea suplimentelor minerale sau ca liganzi ai microelementelor (Fe, Mn, Cu, Co, Zn) în producerea complecșilor de tip chelatic. 

Pentru creșterea producțiilor, fermierii trebuie să aibă în vedere suplimentarea acestor două elemente minerale, pentru a preîntâmpina potențiale probleme cauzate de carența lor. 

ROLUL BIOLOGIC AL PRINCIPALELOR MACROELEMENTE 

Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 –  1-31 iulie 2016)