„Am prins un preţ în jur de 2 lei kilogramul la angro – la marfa dată de pe câmp, în condiţiile în care am făcut 15 tone la prima recoltă până în august şi am mai scos ceva de murat! Dacă încercam să o duc la vreo 50 de km distanţă, se ajungea şi la 2,40 lei/kg”, susţine agricultorul. 

Avaria a pus în pericol cultura de pepeni

Marea problemă a producătorilor agricoli din zonă a fost lipsa apei. O avarie la staţia de repompare Vânători a scos din funcţiune sistemul de irigaţii timp de aproape o lună, exact atunci când consumul de apă al plantelor era cel mai mare.

„Pepenele, în general, este o cultură rezistentă la secetă, dar apa venind prea târziu s-a făcut ceva acolo, o producţie mică plecată din vârfurile plantei… Nu a fost cantitate, însă preţul de piaţă m-a avantajat!”, precizează fermierul.   

Cultivarea pepenilor – o activitate… moştenită!  

Adrian Gradea a moştenit cultivarea pepenilor de la părinţii. După Revoluţie asta au făcut, în fiecare an punea cel puţin două hectare şi jumătate. Harbujii îi vindeau ori la marginea drumului, ori la pieţele din Galaţi, Tecuci sau Vaslui. Dintre toţi fraţii, el este cel mai mic şi singurul care a rămas să facă agricultură.

„Sunt administratorul Liceului Tehnologic nr 1 Cudalbi şi în perioada vacanţei de vară îmi pot lua concediul să mă ocup cu cultivarea pepenilor. Dacă ar fi să mă las este că nu mai găseşti forţă de muncă, mai ales la prăşitul manual. Mi-ar trebui cam 10 persoane, dar, de regulă, de obicei, iau patru oameni la muncă şi mă duc cu lucrarea pe trei zile. Prefer să angajez prăşitoarea cu calul – pentru că e mai de calitate – decât să o fac mecanizat cu tractorul; rămâne mai mult de lucru pentru oamenii care vin cu sapa din urmă”, explică fermierul.  

Acesta nu are utilajele sale şi plăteşte prestarea de servicii la alţi cultivatori. Costurile pe un sezon de producţie îl duc şi la 15.000 de lei pe hectar şi de aceea se gândeşte să-şi doteze ferma cu un tractoraş de putere mică cu toate utilajele după el.

Producţii de 40 de tone la hectar

Adrian Gradea avusese pepeni pe 4,5 hectare. În acest an a semănat de timpuriu în 10 aprilie un hectar şi jumătate, dar a trebuit să protejeze cultura cu folie de polietilenă. Apoi a însămânţat restul de trei hectare cu mai bine de o lună, în 20 mai. 

De obicei obţine cam 40 de tone la hectar. Nu are timp să facă răsadurile, cumpără sămânţa de la Syngenta şi seamănă eşalonat mai mulţi hibrizi pe diferite grupe de maturitate. Ar fi vrut să folosească răsaduri altoite, dar nu s-a încumetat pentru că necesită o îngrijire şi aparte şi mai cu seamă apă – sistem local de udare! Are o sămânţă hibridă timpurie, tip Sugar Baby, productivă, cu o bună toleranţă la temperaturile scăzute, cu miezul dulce şi suculent, care an de an îi oferă satisfacţie!

În anii trecuţi am cultivat şi plante de cultură mare şi obţineam producţii cu câteva tone mai puţin faţă de marii fermieri. Am renunţat că trebuia să mă ocup numai de câmp; or, nu se putea!

Recoltă mică, preţ bun!

„Îngrăşămintele au fost foarte scumpe, peste 4.000 lei tona, nu mi-am permis să fertilizez cu cantităţi mari. Am mers pe un minim posibil. Veneam după un an cu pierderi, în 2021 s-a făcut producţie, dar preţul scăzuse la 20 de bani kilogramul! Anul ăsta preţul a fost de 10 ori mai bun, însă nu am avut cantitate!”, susţine cudălbeanul. 

Pentru anul viitor, Adrian Gradea va pune pepenii pe un teren aproape de o staţie de pompare. Speră ca sistemul de irigaţii din Terasa Covurluiului să funcţioneze fără avarii…

Viitoarele investiţii: puţ forat şi mecanizare

„Anul viitor voi semăna mai puţin, cam vreo trei hectare, pentru că nu mai fac faţă; nu găsesc forţă de muncă oricât aş căuta. Familia nu mă ajută, părinţii sunt bătrâni, soţia e cu copilul mic.

Mă gândesc să forez un puţ la circa 120 m să am apa asigurată. E o investiţie prioritară de vreo 25.000 de lei, plus instalaţia de udare prin picurare… Apoi să-mi cumpăr mecanizarea de care am nevoie!”

un articol de

Marian MUŞAT