Ori, pentru producerea cărnii de porc „ingredientul” de cost principal va rămâne întotdeauna preţul/costul furajului. Preţ care, cel puţin în ultimele două luni, ne-a cam dat frisoane, văzând cum, în doar câteva zile, a crescut şi cu sută la sută.

În acest context, chiar dacă vă aflaţi în categoria fermierilor care îşi produc integral necesarul de cereale, nu puteţi ignora un element important în calculul eficienţei fermei: consumul specific per kg spor (rata conversiei furajului).

Din păcate, ferma este un loc cu „foc continuu”, unde activităţile curente nu lasă prea mult timp disponibil pentru analiza eficienţei şi unde, de cele mai multe ori, nu se poate măsura consumul specific real.

Acesta este motivul pentru care, în ultimii ani, se discută tot mai des despre utilizarea unui alt indicator, şi anume: carne produsă per tona de furaj consumat (C/TF)!

Avantajele indicatorului „carne/tona de furaj consumat”

Spre deosebire de consumul specific, calcularea valorii indicatorului „carne per tona de furaj consumat” are o mulţime de avantaje, pe lângă faptul că nu se pune problema apariţiei erorilor presupuse de primul indicator.

Printre aceste avantaje se remarcă următoarele:

• Este un indicator simplu de determinat pentru că rezultă din documentele uzuale ale fermei: facturile pentru furaj (costuri) şi cele către abatoare (venituri).

• Calculul este simplu şi nu necesită urmărirea subiectivă realizată la nivel de fermă, unde timpul disponibil pentru aceste determinări este limitat.

• Erorile de calcul sunt mult mai mici (acurateţe de 2-3 %), fapt ce însemnă că acest tip de evaluare este mai apropiat de realitatea fermei;

• Indicatorul ia în calcul un element cheie al oricărei ferme: cantitatea de carne vandabilă la un moment dat.

• C/TF poate fi calculat atât în fermele de finisare, cât şi în cele cu circuit închis, în acestea din urmă rezultatul reflectând eficienţa întregului efectiv.
Urmărirea valorii acestui parametru ca medie a ultimelor trei luni pare să furnizeze informaţii suficient de clare şi corecte pentru luarea unor decizii corecţionale, acolo unde acestea se impun.

Modalitatea de calcul

Pentru exemplificare, vom prezenta modalitatea de calcul tipică sectorului de finisare, având în vedere că marea majoritate a veniturilor fermei provin din vânzările către abatoare a hibrizilor exploataţi. În acest exemplu luăm în considerare consumul de furaj per cap, de la momentul înţărcării (7 kg/cap) la momentul livrării (100 kg/cap).

• Pasul unu este reprezentat de stabilirea numărului de porci produşi per tona de furaj consumat, respectiv kg de furaj/porc. Deci, la o cantitate de furaj consumat per porc de la 7 kg la livrare de 320 kg, putem deduce că:

1000 kg furaj/320 kg furaj per porc livrat = 3,12 porci livraţi/tona de furaj consumat

• Pasul doi are ca scop determinarea cantităţii de carne vandabilă/porc vândut şi presupune luarea în calcul a randamentului de abator, de exemplu 78%. Deci,

100 kg viu/porc x 78% = 78 kg carcasă/porc livrat

• În final, putem calcula ce ne interesează de fapt: carnea produsă per tona de furaj consumat, astfel:

C/TF = 3,12 porci livraţi/tona de furaj x 78 kg carcasă/porc = 243,4 kg carcasă/tona de furaj.

În mod evident, valoarea la care am ajuns în exemplul anterior depinde într-o mare măsură de o serie de alţi parametrii productivi ai fermei, cum ar fi numărul de porci livraţi per scroafă/an, capacitatea genetică a acestora de a transforma furajul în carne şi, nu în ultimul rând, greutatea în viu la livrare.

Întrucât exploatarea hibrizilor moderni permite creşterea semnificativă a greutăţii la livrare fără compromisuri în privinţa raportului carne – grăsime în carcasă şi fără o creştere semnificativă a consumului, fermierii ar putea fi în măsură să-şi propună şi atingerea unei valori „ţintă” pentru carnea produsă per tona de furaj combinat, ori această valoare se poate situa chiar şi la mult peste 300 kg.

Pentru a forţa obţinerea acestei performanţe se impun două condiţii: îmbunătăţirea calităţii furajului în concordanţă cu cerinţele nutriţionale ale hibridului şi exploatarea la maxim a potenţialului producţiei de carne, în condiţiile creşterii constante a greutăţii la abatorizare.

Ori, tocmai aici îşi demonstrează utilitatea calculul „cărnii produse/tona de furaj consumat”. Pentru că valoarea acestui parametru ne arată cu cât au crescut veniturile peste costurile inerente ale îmbunătăţirii calităţii raţiilor. Adică exact motivul major pentru care determinarea doar a consumului specific nu ne ajută!

Deci, ar fi util să reţinem că, în definitiv, producem carne, nu porci!

DE CE NU E SUFICIENTĂ CUNOAŞTEREA CONSUMULUI SPECIFIC?

Ar fi mai multe motive, însă le enumerăm pe cele mai evidente:

• Calculul consumului specific presupune o dotare a fermei cu instalaţii moderne de furajare, care să permită înregistrarea consumului de furaj în timp real. Lipsa acestora face ca determinarea acestui parametru să fie una doar aproximativă şi orientativă;

• Presupune măsurarea constantă a consumului de furaj în fermă şi raportarea lui permanentă la evoluţia stocului de animale, pierderile inerente fiind puse pe seama animalelor, de multe ori, nejustificat;

• Erorile de determinare corectă a consumului specific au limite de variaţie mari, ce ating valoarea de plus/minus 8-10%. Ori, în contextul preţului actual al furajului, o astfel de eroare poate să distorsioneze total posibilitatea luării unor decizii imediate;

• Calculul consumului specific ignoră o serie de indicatori esenţiali pentru orice fermier, cum ar fi: randamentul de abatorizare, mortalitatea, porcii „ne-economici” sau carcasele (sau părţi ale acestora) care intră la categoria „confiscate de abatorizare”.