În fiecare an, la tăiere se va avea în vedere lăsarea elementelor de rod cât mai aproape de nivelul cordonului şi, în măsura posibilităţilor, reîntinerirea formaţiilor de rod prin cepii lăsaţi direct pe cordon.
Stabilirea încărcăturii de rod
Înainte de tăierea viţei de vie, se determină încărcătura butucului. Atribuirea unor încărcături mai mari faţă de cele recomandate conduc la degarnisirea cordoanelor. De exemplu, dacă pe butuc majoritatea lăstarilor sunt normal dezvoltaţi (lungimea de 0,75-2,0 m, iar diametrul mediu la bază de 6-12 mm), atunci încărcătura butucului în anul anterior a fost normală; dacă majoritatea lăstarilor sunt slab dezvoltaţi, înseamnă că încărcătura butucului a fost mare, iar dacă majoritatea lăstarilor sunt puternic dezvoltaţi, încărcătura butucului a fost mică.
La stabilirea corectă a încărcăturii de rod se respectă recomandările staţiunilor de cercetare viticole din zonă.
Tăierile, în funcţie de instalarea îngheţului
În funcţie de gradul de afectare a viţei de vie de către ger, tăierile se execută în mod diferenţiat, lăsând încărcături de rodire mai mari sau mai mici. Îngheţurile cu caracter de accident climatic pot surveni şi înainte de efectuarea tăierilor, dar şi după această operaţiune.
În cazul în care, până la data tăierilor nu s-au realizat temperaturi minime nocive (mai mici de -18 °C…-20 °C), viabilitatea ochilor de iarnă nu este afectată, iar tăierea de rodire poate fi aplicată astfel:
• în cepi de rod, 2 ochi în cazul cordonului speronat pentru soiurile Rkaţiteli, Merlot, Aligoté;
• în verigi de rod, cordiţa de 4 ochi şi cepul de 2 ochi în cazul cordonului bilateral pe semitulpină;
• în verigi de rod, cordiţa 10-12 ochi şi cepul de 2 ochi în cazul conducerii Guyot pe semitulpina pentru soiurile Fetească neagră, Băbească neagră, Coarnă neagră.
Atunci când îngheţul se instalează înainte de a efectua tăierile, se vor aplica tăieri de compensare (multiplicarea verigelor de rod; suplimentarea cu 1-2 coarde din zona de curbură a cordonului şi/sau suplimentarea cu 1-2 coarde de rod pornite de la baza butucului), în funcţie de pierderile de ochi înregistrate de fiecare soi.
În cazul în care temperaturile scăzute survin după efectuarea lucrării de tăiat, refacerea elementelor vegetative de pe cordoane se va baza pe utilizarea lăstarilor porniţi din ochii dorminzi, ochii unghiulari şi din ochii principali şi secundari rămaşi încă neporniţi până la survenirea îngheţului. În acest caz, după dezmugurit, când lăstarii ajung la 5-7 frunze, se va face ciupirea acestora. provocând astfel emiterea copililor purtători de rod.
În cazul în care se observă pe cordoane tendinţa de degarnisire (de împingere a vegetaţiei anuale spre vârful cordonului), este indicat să se regenereze din timp cordonul prin înlocuirea acestuia cu o coardă anuală viguroasă crescută la baza butucului. În toate situaţiile, tăierile de rodire trebuie încheiate înainte de declansarea plânsului.
Alina DONICI
Recomandări de bază
– tăietura trebuie să rămână totdeauna netedă;
– îndepărtarea coardelor se face cu foarfecele de la bază, nelăsând cioturi;
– viţa de vie îşi vindecă foarte greu rănile, de aceea numărul şi suprafaţa lor trebuie să fie cât mai mică, iar rănile de jos, de la baza butucului, se ung cu pământ sau cu vopsea pentru a nu se usca; cele mai periculoase sunt rănile făcute pe lemn mai bătrân de un an şi care depăşesc diametrul de 1 cm; rănile permit intrarea gerului, a uscăciunii, a bacteriilor, a mucegaiurilor, a ciupercilor şi a insectelor;
– în mod obişnuit, la tăiere se lasă un număr de coarde egal cu numărul de cepi;
– la tăiere se ţine seama de sistemul de tăiere (cu elemente scurte de rod, elemente lungi de rod, tăiere mixtă) şi de forma de conducere (joasă, semiînaltă, înaltă).
