După o toamnă secetoasă şi prelungită, care le-a creat multe necazuri agricultorilor la pregătirea terenului şi la semănat, au urmat săptămâni de iarnă grea care au pricinuit multe pagube. Stratul de zăpadă a făcut, pe lângă numeroase pagube, şi mult bine, protejând de îngheţ majoritatea culturilor de toamnă.

Odată cu topirea zăpezii se reface rezerva de apă din sol, de care trebuie să avem multă grijă.
Acum este momentul definitivării planului de cultură pentru acest an, dar şi pentru verificarea stării de vegetaţie a culturilor de toamnă, suprafeţe importante fiind pierdute, în special la rapiţă.

În funcţie de suprafaţa culturilor de toamnă rămase în vegetaţie trebuie să decidem urgent ce vom semăna în aceste zile „fierbinţi” de primăvară.

În luarea acestor decizii, trebuie să avem în vedere dacă suprafaţa rămasă neînsămânţată este sau nu arată din vară sau din toamnă, apoi starea ogoarelor efectuate, plantele cultivate în anul anterior, posibilităţile de fertilizare şi, în general, nivelul tehnologiei pe care o vom putea aplica, precum şi tehnica din dotare.

Culturile de toamnă la desprimăvărare

Principalele lucrări impuse de condiţiile din această iarnă constau în evacuarea excesului temporar de umiditate rezultată din topirea zăpezii, tăvălugirea culturilor descălţate şi fertilizarea cu doze corective de azot.

– Excesul temporar de umiditate apare frecvent pe solurile cu drenaj natural deficitar, dar şi în microdepresiuni. La încălzirea vremii, băltirea apei timp de o săptămână compromite culturile de cereale de toamnă în proporţie de peste 90%.

– Dezrădăcinarea (descălţarea) plantelor este un fenomen ce apare la sfârşitul iernii, ca urmare a îngheţului şi dezgheţului repetat, proces care determină ruperea rădăcinilor şi dezgolirea nodului de înfrăţire, fapt care duce la uscarea plantelor, chiar dacă au iernat în bune condiţii. În aceste situaţii se impune tăvălugirea culturii, după zvântarea solului, cu tăvălugul neted.

– Fertilizarea culturilor semănate în toamnă cu îngrăşăminte cu azot este o lucrare de actualitate pentru întreaga suprafaţă cu culturi de toamnă rămase în vegetaţie.

În majoritatea zonelor, plantele au crescut în condiţii de umiditate precare, şi-au format un sistem radicular slab dezvoltat şi au parcurs iarna cu dificultate, repercusiuni care se vor menţine pe toată perioada de vegetaţie şi care vor influenţa negativ recolta viitoare.

Fertilizarea culturilor trebuie încheiată cât mai grabnic în parcelele în care densitatea plantelor este mică, pentru a stimula înfrăţirea. Dozele de îngrăşăminte cu azot care se aplică în primăvară trebuie corelate cu cantităţile deja aplicate în toamnă. În funcţie de soiurile cultivate, tipul de sol, plantele premergătoare şi cantităţile de îngrăşăminte folosite în toamnă, dozele totale de îngrăşăminte cu azot care se aplică în primăvară variază, orientativ, între 60 şi 100 kg s.a. la grâu, 40 şi 80 kg s.a. la orz, 60 şi 100 kg s.a. la rapiţă.

Atenţie la tipurile de îngrăşăminte folosite, respectiv pe solurile acide din zonele de deal se aplică îngrăşăminte cu reacţie bazică (Nitrocalcar), pe solurile sărăturate din zonele de câmpie joasă se aplică îngrăşăminte cu reacţie acidă (Sulfat de amoniu), iar pe solurile cu reacţie neutră, rezultate bune se obţin cu azotat de amoniu.

Amendamentele cu calciu care conţin azot rezidual, provenite de la combinatele de îngrăşăminte chimice, pot fi aplicate atât în culturile de toamnă, cât şi la pregătirea patului germinativ pentru culturile de primăvară, în zona solurilor acide, folosind 2-3 tone/ha, în funcţie de conţinutul de azot rezidual.

Semănatul culturilor din epoca I

Însămânţatul culturilor care au temperatura minimă de germinaţie de 2-5 °C (orzoaică, grâu şi triticale de primăvară, ovăz, mazăre, năut, bob, sfeclă de zahăr, in pentru ulei ş.a.) trebuie urgentat imediat ce se poate intra pe teren, pentru a evita suprapunerea acestor lucrări importante cu alte verigi tehnologice, având în vedere prelungirea iernii.

Perioadele optime de semănat la culturile de primăvară sunt în general scurte, iar pământul se zvântă repede pe adâncimea de încorporare a seminţelor, prin urmare răsăritul se va produce neuniform, îmburuienarea culturilor va fi mai mare şi atacul dăunătorilor mai agresiv.

Este interzis să folosim sămânţă netratată contra bolilor şi dăunătorilor specifici, pentru a asigura protecţie în perioada de la semănat la răsărit, aceste tratamente fiind ieftine şi puţin poluante.

Seminţele de leguminoase (mazăre, fasole, soia, linte, bob, năut) se vor trata cu preparatul bacterian Nitragin, folosind patru doze pentru sămânţa care revine la un hectar.
Menţionăm că acest tratament se execută numai în ziua semănatului, la întuneric, folosind numai vase din plastic sau din lemn şi apă fără clor.

Elementele privind tehnologia semănatului la aceste culturi au fost prezentate în numărul anterior al revistei.

Culturile din epoca II

În ţara noastră, principalele culturi care se seamănă după ce temperatura în sol creşte peste 7 °C sunt soia, floarea soarelui şi porumbul.

Floarea soarelui se seamănă când în sol se înregistrează 7 °C şi vremea este în curs de încălzire. De regulă, în zonele din sudul şi vestul ţării semănatul începe la sfârşitul lunii martie şi se încheie în a doua decadă a lunii aprilie.

Alegeţi cu atenţie hibridul cultivat: pe lângă potenţialul ridicat de producţie, hibrizii trebuie să aibă rezistenţă la mană, putregai cenuşiu şi la buruiana parazită lupoaie şi obligatoriu să fie toleranţi la Phomopsis helianti, precum şi să manifeste toleranţă foarte bună la secetă, rezistenţă bună la frângere şi să fie adaptaţi zonei.

La semănat se foloseşte numai sămânţă tratată contra principalelor bolilor menţionate anterior.
Densitatea trebuie să asigure, la recoltare, 45-50 mii plante/ha în cultură neirigată şi 50-60 mii plante/ha în cultură irigată. Pentru aceasta, la semănat se măreşte cantitatea de sămânţă cu 10-15%. Pentru un hectar sunt necesare 4,0-5,5 kg sămânţă.
Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat de 4-7 cm.

Soia se seamănă când în sol sunt 7-8 °C. Calendaristic, momentul corespunde cu primele două decade ale lunii aprilie. Soiurile târzii şi semitârzii se seamănă la începutul perioadei de semănat.
Densitatea este de 50-55 seminţe germinabile/mp în condiţii de irigare şi 45-50 seminţe germinabile/mp în condiţii de neirigat. Cantitatea de sămânţă este de 70-100 kg/ha.

Distanţa de semănat între rânduri este de 50 cm. Semănatul în benzi vizează trei rânduri la 45 cm cu 60-70 cm între benzi. Adâncimea de semănat este de 2,5-4 cm.

Porumbul se seamănă când în sol, la adâncimea de 10 cm, se înregistrează 8-10 °C. Calendaristic, în zona de câmpie, cele mai bune rezultate se obţin când se seamănă între 1 şi 20 aprilie, iar pentru celelalte zone, între 15 şi 30 aprilie.

Semănatul începe cu hibrizii timpurii mai rezistenţi la temperaturile scăzute, pe solurile cu textură uşoară, care se zvântă şi se încălzesc mai repede.

Densitatea se stabileşte în funcţie de particularităţile hibridului cultivat, de rezerva de apă din sol, de fertilitatea solului şi de posibilităţile de fertilizare. În general, limitele densităţilor în cultură neirigată sunt de 45-70 mii plante/ha şi pot ajunge la 80 mii plante/ha în cultură irigată. Pentru realizarea acestor densităţi se folosesc 15-25 kg/ha de sămânţă.

Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat de 5-8 cm.
Succesul depinde de hibridul ales, dacă este potrivit zonei de cultură. Acesta trebuie să manifeste o bună toleranţă la variaţiile de temperatură şi la secetă, tulpinile trebuie să fie rezistente la frângere şi la cădere, iar frunzele trebuie să fie în poziţie semierectă, fapt care reduce evaporaţia şi transpiraţia plantei şi permite cultivarea cu densităţi mari.

ŞTIAŢI CĂ…

• Pentru a încolţi, seminţele au nevoie de o temperatură minimă de germinaţie (în funcţie de care se începe semănatul la culturile de primăvară) de: 1-2 °C la grâu, triticale, mazăre; 2-3 °C la ovăz; 3-4 °C la orzoaică, năut, bob, sfeclă, in; 4-5 °C la linte; 7 °C la soia şi floarea soarelui; 8-10 °C la porumb; 10-12 °C la mei; 14-15 °C la sorg;

• Necesarul de apă pentru germinare, exprimat în procente faţă de greutatea seminţelor, este de 25-65% la cereale, 100-150% la leguminoase şi oleaginoase;

• Sămânţa are aceeaşi valoare genetică, indiferent de poziţia seminţei în cadrul inflorescenţei (la porumb – dacă provine de la baza, mijlocul sau vârful ştiuletelui; la floarea soarelui – dacă este de pe rândurile de la marginea calatidiului sau din mijlocul acestui);

• Durata intervalului de la semănat la răsărit, în condiţiile respectării temperaturii minime de germinaţie şi asigurarării necesarului de apă, depinde şi de adâncimea de semănat, care este egală, în general, cu de zece ori grosimea seminţei;

• Puterea de străbatere a stratului de sol acoperitor depinde de felul răsăririi: mică la speciile cu răsărire epigeică (soia, fasole, lupin, floarea soarelui) şi ridicată la cele cu răsărire hipogeică (cereale, mazăre, bob, linte, năut ş.a.). La toate speciile, puterea de străbatere este mai mare la seminţele mari, spre deosebire de cele mici.
 

PREGĂRIREA TERENULUI PENTRU NOILE CULTURI

Culturile din epoca a doua necesită soluri profunde, permeabile, curate de buruieni, fertile, favorabile creşterii rădăcinilor plantelor şi activităţii microorganismelor din sol.

Lucrările de pregătire a patului germinativ se fac cu mare atenţie pentru păstrarea apei în sol şi crearea unui strat bine mărunţit pe adâncimea de încorporare a seminţei, sub care solul trebuie să fie aşezat ca să poată permite ascensiunea apei.

Numărul de treceri cu agregatele trebuie să fie cât mai mic pentru a evita tasarea solului.
Se va evita mărunţirea exagerată a solului pentru a nu distruge structura şi a nu favoriza formarea crustei.

Pe terenurile denivelate şi îmburuienate se vor efectua lucrări cu grape cu discuri în agregat cu grape cu colţi reglabili, iar terenurile nivelate şi curate de buruieni se vor lucra cu combinatorul sau cultivatorul.
Îngrăşămintele folosite înainte de semănat vor fi cele complexe – acolo unde în toamnă nu s-au aplicat îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu, respectiv îngrăşăminte numai cu azot pe suprafeţele fertilizate sub arătură cu fosfor şi potasiu.