Cultura de rapiţă le-a provocat destule insomnii fermierilor anul acesta. Mulţi au renunţat la cultivarea ei pentru a nu avea bătăi de cap. Cei care au înfiinţat plantaţii de rapiţă în condiţii de risc, au fost nevoiţi să decidă întoarcerea culturii. Vasile Stancu, fermier din judeţul Tulcea, a semănat în toamna trecută 60 hectare de rapiţă în extravilanul comunei Dăieni. „Am semănat mai târziu, în uscătură, şi am fertilizat-o cu îngrăşământ complex NPK 200 kg/ha. Am aşteptat precipitaţiile, care au venit doar în octombrie! Rapiţa a intrat în iarnă răsărită în proporţie de doar… 20-30%.
Cred că s-a mai întâmplat un fenomen care a compromis cultura: am lucrat cu o semănătoare Väderstad de 4 m, maşină nouă, dar nu am reglat-o corespunzător. Dacă lăsam un centimetru mai adânc, să se aşeze sămânţa, poate că nu aveam probleme la răsărire”, ne-a declarat agricultorul în primăvara acestui an.
La cum se munceşte, subvenţia este profitul?!
Cu cerealele păioase nu şi-a făcut griji. A semănat 100 ha cu grâu şi 20 cu orz. La grâu foloseşte soiul românesc Glosa, dar nu obţine mai mult de 5 t/ha oricât îngrăşământ i-ar administra.
Culturilor de primăvară le-a pregătit pe 200 ha de teren. A însămânţat floarea-soarelui, mazăre şi – mai puţin spre deloc – porumb. A explicat şi de ce: „Pentru că se fură! Vin noaptea cu căruţele, intră în lan şi mai mult strică; aşa că am renunţat să mai cultiv. Nu am mai mult de 10% din suprafaţă cu porumb. În schimb am mazărea – căci ne obligă acuma APIA cu înverzirea – şi facem o treabă bună dacă obţinem 4 tone la hectar şi o vindem cu un leu kilogramul! Iar achizitorii te roagă să le dai recolta. La porumb nu scoatem banii ăştia decât cu cheltuieli mai mari şi cu producţii de peste 8 t/ha. Ca fermier eşti nevoit să faci calcule economice; trebuie să bagi ceva în buzunar, altfel de ce mai munceşti?!”
După socotelile lui Vasile Stancu, la preţurile mici ce se practică pe piaţa agricolă, abia dacă se acoperă costurile de producţie!? Aşa că subvenţia rămâne ca profit!
„La porumb, dacă faci tehnologie cât de cât, produci 8 t/ha. Dacă nu, rămâi cu 5 tone. Vinzi recolta la 0,50 lei/kg şi ieşi cam la aceeaşi cheltuială. Mai bine nu te mai chinui. Sau ai noroc de o ploaie şi atunci ieşi mult mai bine!
La rapiţă, stau la cotitură! O dau celui care oferă mai mult! Anul trecut am dat-o cu 1,35 lei kilogramul. Nu-i prea bun preţul, pentru că anul trecut eu am recoltat doar 2 t/ha. Mai degrabă m-am scos la floare, ba chiar şi la porumb”, a susţinut agricultorul. Anul trecut la floarea-soarelui a obţinut 2000 kg/ha; recolta a vândut-o la preţul de 1,4 lei/kg. „Este o cultură mai puţin pretenţioasă, are costuri ceva mai mici şi perioadă de recuperat banii mai scurtă. La rapiţă, spre exemplu, investeşti banii în toamnă şi-i iei în vară. La floarea-soarelui, investeşti în primăvară şi îi scoţi până în toamnă”, a explicat cultivatorul.
Proiect de jumătate de milion de euro
Vasile Stancu şi-a dotat ferma cu utilaje moderne. A depus un proiect în valoare de jumătate de milion de euro, pentru ca mecanizatorii Tică Munteanu, Doru Constanda şi Arghir Bâlea să poată lucra pe maşini performante şi în condiţii dintre cele mai bune. În parc stau aliniate două tractoare de 250 CP, pluguri, un scarificator, discuri, semănători, o combină etc. „Trebuia să fac un proiect, că râdea lumea de mine. Stăteam şi acum cu U 650 în bătătură. E necesar să ai utilaje de calitate, altfel nu faci nimic! Când mă uit la ele, îmi aduc aminte de începuturi. Îmi cumpărasem un tractor U 650 şi muncind cu el la un fermier, la sfârşit acela nu mi-a dat banii pe munca mea, dar mi-a zis să-i preiau din teren. Atunci am luat vreo 25 de hectare şi am semănat coriandru. În acel an am făcut exact o maşină de 15-20 de tone. Am predat-o unui plafar din Constanţa. Însă banii i-am văzut după doi ani şi după judecată. Vă daţi seama ce lovitură am primit!”, şi-a depănat amintirile Vasile Stancu.
„AM SATISFACŢIA CĂ AM PORNIT DE LA ZERO!”
Vasile Stancu are suficientă experienţă în agricultură. După ce a absolvit Liceul Agricol la Poarta Albă, a lucrat ca agent agricol la mai multe fabrici de zahăr din Tulcea, Babadag şi apoi la Ţăndărei. De agricultură s-a apucat mai serios prin anii ’96-’97. Şi a reuşit. O spune cu bucurie în suflet: „Am satisfacţia că am pornit de la zero şi am gustat din succes! Toţi anii agricoli au fost buni! Când lucrezi mai pe economie, cu cheltuieli mai puţine, se adună profitul!”
Un articol publicat în revista Ferma nr. 14/219 (ediţia 15-31 august 2018)
